Pro Urbe Arad

Blogul asociaţiei pentru protecţia patrimoniului urban

Ajunge!

Publicat de Bujor Budaîn 14 octombrie 2009

OPRIŢI DEMOLARILE ŞI DEFRISĂRILE. TRECUTUL NE DĂ LEGITIMITATE. PREZENTUL CONTEAZĂ.

Parcul UTA

În 2006, înainte de a se începe lucrările spre civilizaţia Aradului, Primăria se lăuda cu 4,59 mp suprafaţă zonă verde pe locuitor. De atunci a dispărut Parcul UTA, devenind un maidan periculos, unde sunt parcate tiruri şi autoturisme, cu lespezi de beton în loc de iarbă.

A dispărut parcul din Piaţa Sârbească, locul devenind insalubru, cu iarba crescută printre pavele, şi gunoaiele neridicate, cu coşuri de colectare pline. Lăzile pentru flori, în care cresc doze de bere şi buruieni întregesc grotescul. Pavele şi ziduri! O zonă gri, dezolantă. La alţii între liniile de tramvai creste cel mai frumos gazon, la alţii.

Despre Pădurice, mutilată, cu arborii, specii valoroase, tăiaţi, şi Lacul, o baltă cu mătasea broaştei. Din ea se taie cu zecii de mp, apoi inventam metode de reanimare!!!???  La Primărie n-are cine pune piciorul în prag, şi consilierii nu văd, ei votează privind de sus; sus de la etajul VI. Ce suprafaţă verde ne-a mai rămas dacă toleraţi ca maşinile să fie parcate pe iarbă, iar pe de altă parte, se aştern pavele peste spaţiul verde.

Recent au fost tăiaţi cei mai frumoşi copaci de pe bulevard. Dispar spaţiile în duşmănie,  atunci când OUG 114/2007 interzice schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi, indiferent de regimul juridic al acestora.

Afişe, gunoaie, insalubritate, oţetari.

Sacrificăm prezentul, urâţim, degradăm, murdărim.

Oraşul este lăsat pradă lipitorilor de afişe. Stâlpii de iluminat ASTRA 1938 , opere de artă, sunt mânjiţi cu zoaie  scârboase rămase în urma afişelor de la ultima campanie electorală. Nicăieri pe lume nu sunt batjocorite asemenea lucrări de artă, la alţii sunt vopsite cu lac negru, lucesc de curăţenie, desigur pe alte meleaguri.

Destul cu lucrările de mântuială. Au fost cheltuite sume uriaşe pentru amenajarea spaţiilor verzi, au fost plantaţi arbuşti scumpi, ce s-au uscat din lipsă de îngrijire şi de apă. Cineva a bifat ca sarcina îndeplinită, măi frate, a încasat banii , ce s-au evaporat astfel din bugetul local. Pustietatea se poate constata şi la Billa şi pe şoseaua ce urcă spre podul nou , spre Aradul Nou, ca un exemplu de superficialitate şi pagubă. Mă opresc aici, să nu intru într-un pomelnic funebru. Şi atunci, oare, cum de realizează Israelul, în oraşele răsărite în pustiu, 30-40 mp verde pe locuitor. Ar trebui să învăţăm să ne iubim pomii, nu să-i lăsăm să moară însetaţi ori năpădiţi de boli. Iar în funcţie de interese, vine drujba să-i reteze ca unică alternativă . Este adevărat , OŢETARUl , copacul erou în Arad, acesta, rezistă.

Mureşul, comoara noastră fără pereche, traversează oraşul dându-i rang înalt, apropiindu-l de vestite capitale europene, este, vai, vai, locul de depozitarea gunoaielor în albie şi junglă de nepătruns în zona urbană. Colcăie lighioanele şi şerpii pe malul drept spre Teba. Sper să convingă imaginile ce le anexez.

Iarba, costreiul, buruiana din soiul – iarba asfaltului – şi volbura, ce se încăpăţânează să crească, fără apă, să ne facă-n ciudă,  la margine de trotuar şi treaptă, dând senzaţia de temple hinduse părăsite. De toate avem în Piaţa Spitalului, chiar şi putoarea dejecţiilor ce curg leneşe prin canalele  din aceiaşi piaţă.

Oraşul nostru nu-i circ! Şi totuşi se permite să se lipească afişe şi pe monumente istorice clasificate. A ajuns de tot râsul Spitalul ORL. Spray-iurile colorate mânjesc faţadele curate ale clădirilor abia terminate. A fost odată Hot.Cons.Municipal 186/10 iun.06, ce reglementează reclama, o mai mare gogoaşă n-au votat munciţii noştri consilieri.

Gunoaiele invadează oraşul. La Boul Roşu, în spate la SPAR, în Micălaca, după str. Renaşterii, în albia Mureşului dejecţii împuţite, vaci şi oile pasc iarba infectată. La Teba, într-un şantier abandonat se adună alte gunoaie. Viaductul spre Grădişte, ascunde cel mai infect depozit de gunoaie, iar pe acolo arădenii şi-au făcut trecătoare, scurtătură, spre gară.

Iată , stimaţi consilieri, printre altele, ce ne diferenţiază de Europa, chiar dacă ne-am compara cu fostele ţări comuniste, tot oraşul oţetarilor suntem, oraşul cu gara cea mai mizerabilă; îţi rupi picioarele pe scările subterane spre linii de garare. Oraşul în care marcajul străzilor provoacă noduri şi altercaţii în circulaţie. Suntem săraci, am mai auzit scuza din 1946, dar pentru o marcare corectă nu sunt necesari bani suplimentari.  În ritmul şi maniera cu care dumneavoastră toleraţi, şi votaţi, în consens  înnoirea oraşului, foarte curând, vor dispare parcuri, case emblematice,  dovezile unor activităţi cu care eram primii în Europa.

Civilizaţia impune dragoste faţă de arădeni şi nu dispreţ.

Cui aparține?

Publicat de Bujor Budaîn 5 august 2009

Datoria fată de calitatea vieţii în Arad.

Calitatea aerului nostru, printre altele, constă în conţinutul de oxigen. Mă voi referi la oxigen, componenta esenţială pentru viaţă. Plantele furnizează oxigenul, (chiar şi iarba), consumând bioxidul de carbon.

Rolul ierbii. Întâi alimentează statisticile, respectiv mp suprafaţă verde amenajată revenită pe locuitor. Sub 4,6 mp/loc la noi. Odată amenajat un spaţiu verde, cât de mic, vin edilii şi-l adaugă la statistici. Pentru realizarea covorului verde sunt mobilizate forţe importante şi bani mulţi. Se plantează arbuşti ornamentali valorând peste 15 lei/buc. Se inaugurează, ziarele semnalează evenimentul, politica, ca un şarpe de casă intră pe nesimţite în mijlocul evenimentului. Vedeţi, şi totuşi s-a făcut ceva, spun înmărmuriţi admiratorii.

Spaţiile cu iarbă verde, vie, bucură ochii, apropie civilizaţia, impun ordinea şi curăţenia, mai puţin în Arad, cu excepţii în faţa Primăriei. La Billa de exemplu, arbuştii au fost udaţi la plantare, apoi lăsaţi în plata Domnului. Pagubă în muncă şi bani, toţi s-au uscat. Ca peste tot, mai puţin la Primărie.

Este pe lume o cutumă care guvernează, mai puţin la noi. FAŢĂ DE TOT CE AI CREIAT, COPII, urmaşii tăi, PATRIMONIU, AI SEMĂNAT ORI PLANTAT, ÎŢI ASUMI

IMPLICIT O RESPONSABILITATE. Consecinţele nerespectării acestei cutume sunt de cele mai multe ori groaznice. Ai semănat iarbă, ai plantat un pom ornamental, un nou spaţiu verde ne încântă, excelent, ai îmbunătăţit statistica, dar tu ca edil, ţi-ai asumat o responsabilitate. La noi responsabilitatea este inegală, depinzând de subiectivismele nu-ştiu-cui. Este sigur că tot ce s-a făcut , frumos şi util, a consumat din banii noştri.

Asta la noi, unde vedem cum este, dar la alţii, parcă sunt de pe altă planetă. În Israel, spaţiile verzi urbane amenajate, sunt de un verde crud, strălucesc, şi furnizează oxigenul vieţii. Mă întreb , cum este posibil? Dar să se întrebe şi grădinarul şef, Gospodăria Comunală, Polarisul. Ştiţi că tot Israelul s-a clădit într-un pustiu , cum n-am văzut în România. Apoi Polonia, Slovacia, parcă ar fi şi ele dintr-o lume aparte, cum noi nici nu îndrăznim să visăm. Condiţii de relief, de climă, ca la noi, şi iar nu pot să acord nici o scuză alaiului de responsabili din Arad. Despre urbanism, cerul şi pământul, atunci când şi acestea au suferit ca şi noi, jugul comunist, vina vinelor de pretutindeni, în Estul sălbatic al EU. Ce palate, ce case, ce bijuterii, fără clime, fără cofrete, fără reclame lipite pe frumos, fără câini vagabonzi. Ce spaţii verzi, ca-n rai, până la trotuar, polonezii iubesc iarba, au un cult pentru ea, slovacii, la fel.

NIMIC MAI DEZOLANT, ÎNTR-UN ORAŞ, CA PAJIŞTEA MOARTĂ, SEACĂ, DE CULOARE GALBEN SPRE GRI, ACOPERIND SPAŢII ÎNTINSE ÎN PIEŢE ŞI PARCURI. ARBUŞTI UCIŞI SADIC CU LIPSA APEI. Pentru ce am semănat iarba, pentru ce am plantat arbuştii? Pentru statistici?

Acum am o dorinţă, ca membru al Asoc. Pro Urbe, (poate Dumnezeu să mă ajute), să asist la o şedinţă a Consiliului Municipal din Sanok, din sudul Poloniei, ori din Mako, ori Bratislava, ori Tel-Aviv…, este pe acolo un secret, ce trebuie să-l aflu. Cum îngrijesc ei iarba şi faţadele. Să le prezint fotografii de la BILLA, din Piaţa Spit. Judeţean, din Parcul UTA. Poate ei pot să-mi sugereze idei. Este o minune mare, cu adevărat, când la noi nu se poate interzice parcarea pe spaţiile verzi şi înmulţirea oţetarilor.

Please Mr. Postman

Publicat de Bujor Budaîn 13 iunie 2009

S-au depăşit toate limitele.

Rog pe cei ce au în administraţie cutiile poştale, să intervină. Poliţia să se auto-sesizeze.

În ori care ţară civilizată există cutume, devenite atât de respectate, atât de normale, ca şi cele mai obişnuite coordonate ale vieţii. Ca apa şi aerul, ca biletul de tren, ca pâinea, pe lângă care trăim , le folosim, fără să le preţuim suficient. Din copilărie , la sat, unde am trăit, îmi aduc aminte de cutia poştală albastră, fixată pe zidul oficiului poştal, mereu cutată, în care introduceam cărţile poştale. La fel, vagoanele poştale aveau o fantă, prin care un om dintr-o haltă uitată de lume, îşi introducea plicul timbrat. Toate ţările au cutii poştale, cu emblemă, cu orar de ridicare, amplasate pretutindeni , curate, respectate.

Este vorba despre CUTUMA TIMBRULUI. În Ungaria, spre exemplu, se îndoieşte cineva de puterea timbrului? Dar în Anglia? Eu, până deunăzi, când am văzut cutia poştală de la Libelula, devastată, fără uşă, plină de gunoaie, am crezut că-i o excepţie, şi nu m-am îndoit de puterea timbrului. Am fotografiat-o şi am uitat episodul. Mai recent, în faţa străzii Unirii, în faţa băncii, o altă cutie poştală devastată. Am făcut iar o poză, revoltat, povestind cazul prietenilor.
Citește în continuare »

Este adevãrat, privitã din avion, ori de la nivelele decizionale, zona protejatã a municipiului Arad aratã bine. De sus, chiar și Palatul Neuman strãlucește ca o bijuterie moștenitã de la bunica. Dar de pe stradã, de jos, palatele noastre nu doar cã aratã sluțite și neglijate, dar au devenit și periculoase. Când nu te aștepți, îți cad în cap ornamentele. Despre curțile interioare, sã nu mai vorbim, construcțiile improvizate, maghernițele cu acoperișuri în alunecare abia de ascund obiectele depãșite, o adunãturã de inutilitãți, balast tolerat de toți proprietarii. Mizerii.

Am ajuns ca nici într-un album de arhitecturã, ediție de lux, reprezentând patrimoniul construit și natural, editorii sã nu poatã evita cofretele de gaz, ornamente lipsã, cablurile, aparatul de climã din zidul Diecezanei, parcul de la UTA etc.

Palatul Neuman

Palatul este situat chiar în „buza Primãriei”. A fost restituit proprietarilor, urmașii baronului Neuman, care, din motive de ei știute, l-au vândut în detaliu, pe apartamente. Starea în care era în momentul retrocedãrii nu poate fi o excepție de la paragina fondului locativ arãdean sub îngrijirea statului, și a neglijenței chiriașilor masați și înghesuiți ca albinele în stupi.

Astãzi palatul este în totalitate proprietate privatã, aparținând foștilor chiriași deveniți proprietari, dar și unor persoane strãine ce au cumpãrat apartamente. Un amalgam omenesc eterogen, dar foarte omogen ca dezinteres pentru starea clãdirii. Palatul este clasificat, inclus în lista monumentelor istorice și se supune, așadar, legislației de protecție.
Citește în continuare »

Despre inestetica estetică urbană arădeană

Publicat de Bujor Budaîn 13 aprilie 2009

Acest articol semnat de Andrei Ando a aparut in Observator in 12 aprilie 2009

Am urmărit o interesantă dezbatere la postul local de televiziune, despre estetica urbană a Aradului. Un grup de specialişti (bine ţinuţi în coardă de moderator) a explicat, a încercat să convingă, să demonstreze că putem vorbi, la Arad, despre concepţie arhitecturală, urbanistică – deşi la fiecare pas te convingi că mai degrabă nu există…
Sigur, când punem la îndoială frumuseţea locului, nu la ansamblurile monumentale ale municipiului, realizate la începutul secolului trecut de arhitecţi şcoliţi la Viena şi la Budapesta ne referim. Slavă Domnului, datorită lor Aradul are personalitate şi charismă! Dacă însă discutăm despre ceea ce se întâmplă acum în oraş, dacă există termeni care să caracterizeze aspectul său, astăzi, aceştia sunt „haos” şi „harababură”!
Aradul nu este acum un oraş estetic. Palatele sale, ansamblurile arhitecturale, păstrează crâmpeie de caracter şi conferă stil străzilor centrale, dar dezinteresul şi lehamitea cu care autorităţile se raportează la bagajul arhitectural local sunt descurajatoare! Casele frumoase se topesc în picioare, ornamentele artistice leşină şi cad fărâme pe trotuar, pe străzi plouă cu tencuiala nobilă neîntreţinută a palatelor somptuoase, porţile originale, de lemn masiv şi fier forjat mor urât, în chinuri, sub privirea pasivă a celor care ar trebui să intervină ca să le conserve! Citește în continuare »

Astra 1938

Publicat de Bujor Budaîn 29 martie 2009

Stâlpii pentru iluminat au fost creaţi şi pentru a ne încânta ochii. O mărturie categorică de civilizaţie, atunci eram în Europa, şi nu ne era ruşine să prezentăm străinilor, minunile noastre urbanistice. Priviţi aceste opere de artă, au data şi fabrica, ASTRA în 1938, au blazonul nostru , în relief, pe uşile ca nişte scuturi, ce protejează partea electrică, au încuietori cu cheie, împotriva vizitelor accidentale şi curioase ale nepoftiţilor. Au şi ornamentele florale care le plasează în zona frumosului nostru urbanistic.

Diferenţa între Aradul european din anii ’30 şi cel supus cutumei comuniste :- merge şi aşa – lege nescrisă, păstrată până-n zilele noastre, este vizibilă la tot pasul. Uşile de vizitare a instalaţiei electrice, nu se mai încuie, unele sunt deschise şi pline de gunoaie printre fire, la exterior se păstrează încă lăturile cu care s-au lipit afişele electorale, din cutia electrică ies fire ce urcă , unele atârnă, o batjocură la frumosul nostru cotidian. Ce…parcă dacă nu se încuie, au afişe lipite, nu luminează? Merge şi aşa!

Citește în continuare »

Pierderi care nu se pot recupera.

Publicat de Bujor Budaîn 25 ianuarie 2009

Strada Cloşca, ansamblul arhitectonic unic.

Dacă vor pieri, sub lovituri de ciocan şi lame de buldozer, cele două vedete ale străzii Cloşca, atunci pentru oraşul Arad începe agonia. Ansamblul arhitectonic „1900” , unic, înmănunchează două clădiri, care fiecare în parte sau luate împreună, pot ilustra şi exemplifica stilul SECESSION în ori care manual de arhitectură. Două clădiri, două surori, una mai frumoasă ca cealaltă, ne-au fost dăruite nouă de geniul a doi arhitecţi, dar şi de întrecerea în frumos a celor doi proprietari.
Că s-a ajuns aici, într-o asemenea stare de neputinţă, cu atâtea monumente căzute în ruină, altele dispărute, poate avea cauze precise, dar nici un caz nu poate avea justificare. Ne întrebăm dacă nu cumva, o forţă malefică, pe care nu o poate stăpâni nici Primăria, face legea în Arad? Avem legi care să apere comoara noastră imobiliară, dar cei plătiţi să le aplice, să controleze, să termine cu abuzurile, dau dovadă de inconsecvenţă. Primăria, consilierii municipali, aleşi de noi să servească interesele oraşului, nu strunesc şi nu colaborează cu constelaţia de instituţii municipale în apărarea patrimoniului construit. Mă refer la Arhitectul şef, Inspecţia în Construcţii, Direcţia de Cultură şi Patrimoniu, Agenţia pentru Protecţia Mediului şi Garda de Mediu, referindu-mă la patrimoniul natural, la care adaug Comisia de Urbanism ce n-a fost capabilă să elaboreze Regulamentul zonei Protejate. Şi atunci…
Iată cele două splendide edificii.
Prima, casa văduvei lui Jakabffy la nr. 14, construită în 1906, după planurile arhitectului Kövér Lajos. Unică , asemănătoare stilului lui Gaudi, cu două blazoane nobile deasupra porţii, cu tencuiala căzută de pe o mare parte a faţadei, şi urme accentuate de umezeală. Siluetă înaltă . Mândră, falnică împodobită ca o mireasă, ajunsă să nu-şi poată masca ridurile vremii.
A doua, vila prefectului Urban Ivan, de la nr.4 , construită în 1904 după proiectul arhitectului Steiner Iosif, sediu, până nu demult, a Direcţiei Agricole. Blazon de nobleţe deasupra porţii peitonale, ne locuită, cu ornamentele în curs de desprindere, şi pom crescut din zid.
Fotografiile alăturate nu pot cuprinde, în totalitate, toate urmele de degradare provocate de timp şi indiferenţă.
Iată, aşadar, cum dispar clădiri valoroase, cum se ruinează sub ochii noştri clădirile emblematice. Nu este mai puţin adevărat că în oraş, unele clădirile sunt stăpânite de proprietari în întregime, altele de un amalgamul de proprietari şi chiriaşi Recons de-a valma, în fine altele sunt ale statului. Este greu de împăcat atâtea interese. Rezultatul care ne îngrijorează îl vedem cu toţii. Bine , dar ce vom face?
Răspunsul îl aşteptăm din partea Primăriei. Aşteptăm soluţii ori propuneri şi din partea arădenilor.

AGONIA ZONELOR VERZI ALE ORAŞULUI ARAD.

Publicat de Bujor Budaîn 26 septembrie 2008

Mă voi referi la dezastrul provocat de administrarea zonelor verzi din Arad. Suprafaţa spaţiilor cu verdeaţă şi pomi, să nuanţez noţiunea de zonă verde, în ciuda cifrelor şi statisticile prezentate, (toate înduioşător de generoase), se diminuează mereu, metru cu metru, cu motivaţii multe şi neobiective, dar fără nici o scuză.
Cifrele făcute publice, referitoare la situaţia zonelor verzi, în 2006, în Arad, ne situează la coada Europei, notaţi: „suprafaţa de zonă verde/locuitor,mp/loc era de 4,59” în vreme ce suprafaţa ,citez, „a zonelor verzi era de 799.400 mp”. Din aceiaşi sursă, în trimestrul I 2008, Agenţia pentru Protecţia Mediului Arad, ne informează că: Suprafaţa totală spaţii verzi, mp. este de 972.066 ,iar suprafaţa spaţiu verde mp/locuitor este de 5,81. În 2008 se introduce noţiunea de spaţiu verde urban, să nu mai putem ghici dacă este intra ori extravilan, este prelucrat ori nu. Nu-i aşa că problema devine palpitantă? Citește în continuare »

http://wellband.info/gdi-364099/ 5degf and fails to respond to aspirin or tylenol. http://pristerm.it/images/Prodotti/clinici/serbian.php?kvw=364874 Html 30. In addition, the lesions that resemble leiomyomas in the female pelvis are illustrated. Full thickness abdominal burn following magnetic resonance guided focused ultrasound therapy. viagra tadalafil viagra vardenafil viagra sildenafil kimabit.com/chg-363045/ In addition, the lesions that resemble leiomyomas in the female pelvis are illustrated. buy viagra canada no prescription Endometriosis occurs when the endometrial tissue is found on the outside of the uterus, and can be another painful and uncomfortable symptom of uterine fibroids. News rankings the johns hopkins hospital earns continued certification as top level center for prenatal and newborn emergencies nbsp home about johns hopkins medicine contact johns hopkins medicine maps directions find a doctor patient care education research news careers site map connect with johns hopkins medicine facebook twitter sharecare blogs youtube subscribe to johns hopkins medicine news rss podcasts the johns hopkins hospital recent recognitions nbsp nbsp nbsp nbsp nbsp copy the johns hopkins university, the johns hopkins hospital, and johns hopkins health system, all rights reserved. http://azoic.co.uk/dlm-361129/ 5 to 29. This silts up these small blood vessels and blocks them so that the fibroid is starved of its blood supply both the right and the left uterine arteries need to be blocked in this way. buy viagra online melbourne how to buy viagra online in india When my ob/gyn first told me i had fibroids, we decided to take the watch-and-wait route because i didn't have any problems. 12 kb 14. how to use viagra pills http://sinagogashel.com/jqp-362051/ News rankings the johns hopkins hospital earns continued certification as top level center for prenatal and newborn emergencies nbsp home about johns hopkins medicine contact johns hopkins medicine maps directions find a doctor patient care education research news careers site map connect with johns hopkins medicine facebook twitter sharecare blogs youtube subscribe to johns hopkins medicine news rss podcasts the johns hopkins hospital recent recognitions nbsp nbsp nbsp nbsp nbsp copy the johns hopkins university, the johns hopkins hospital, and johns hopkins health system, all rights reserved. Add videos to your queue using this button: or sign in to load a different list.