Pro Urbe Arad

Blogul asociaţiei pentru protecţia patrimoniului urban

Este adevãrat, privitã din avion, ori de la nivelele decizionale, zona protejatã a municipiului Arad aratã bine. De sus, chiar și Palatul Neuman strãlucește ca o bijuterie moștenitã de la bunica. Dar de pe stradã, de jos, palatele noastre nu doar cã aratã sluțite și neglijate, dar au devenit și periculoase. Când nu te aștepți, îți cad în cap ornamentele. Despre curțile interioare, sã nu mai vorbim, construcțiile improvizate, maghernițele cu acoperișuri în alunecare abia de ascund obiectele depãșite, o adunãturã de inutilitãți, balast tolerat de toți proprietarii. Mizerii.

Am ajuns ca nici într-un album de arhitecturã, ediție de lux, reprezentând patrimoniul construit și natural, editorii sã nu poatã evita cofretele de gaz, ornamente lipsã, cablurile, aparatul de climã din zidul Diecezanei, parcul de la UTA etc.

Palatul Neuman

Palatul este situat chiar în „buza Primãriei”. A fost restituit proprietarilor, urmașii baronului Neuman, care, din motive de ei știute, l-au vândut în detaliu, pe apartamente. Starea în care era în momentul retrocedãrii nu poate fi o excepție de la paragina fondului locativ arãdean sub îngrijirea statului, și a neglijenței chiriașilor masați și înghesuiți ca albinele în stupi.

Astãzi palatul este în totalitate proprietate privatã, aparținând foștilor chiriași deveniți proprietari, dar și unor persoane strãine ce au cumpãrat apartamente. Un amalgam omenesc eterogen, dar foarte omogen ca dezinteres pentru starea clãdirii. Palatul este clasificat, inclus în lista monumentelor istorice și se supune, așadar, legislației de protecție.

Exteriorul palatului

Acoperișul și turnurile din tablã de la colțuri, partea mai puțin  vizibilã,  au devenit cu timpul pericole publice, ce pot cãdea la prima furtunã. Locatarii de la etajul 2 se plâng de infiltrare de apã în tavan. Podul și acoperișul pare un domeniu fãrã stãpâni. De sub acoperiș, tencuiala și ornamentele stau sã cadã în capul trecãtorilor.

Curtea

Curtea interioarã a palatului se prezintã ca un maidan, neîngrijitã, cãlcatã de cauciucuri, cu o vegetație ce crește în voie. Amintirea unor rondouri cu flori, se pãstreazã dintr-o vreme când exista încadratã o portãreasã. Automobilele se încalecã.

Casa scãrilor exterioare, turnuri de castel, aratã jalnic, cu ușile sudate, fãrã geamuri, fãrã tencuialã, în care oamenii aruncã gunoaiele. Cândva, aceste „turnuri” dãdeau un aer de noblețe palatului, parcã în contradicție cu doctrina proletariatului de pe vremea când palatul era administrat de stat. Aparținând pãrților comune, aceste turnuri, case a scãrilor exterioare, sunt ale nimãnui.

Geamurile spre curte, lucrãri de artã, mari și luminoase, au ramele de lemn, încã în bunã stare, dar neîntreținute. Fãrã aprobare, unele geamuri au fost înlocuite cu rame de plastic, albe, contrastând cu geamurile originale. Armonia nou creatã aratã groaznic. Tencuiala cãzutã, burlane orizontale și verticale complecteazã mizeria generalã. Șiraguri de cabluri atacã pereții. Despre interioare nu dețin informații.

Mãreția unor vremuri apuse

Scãrile interioare pãstreazã încã treptele de marmurã roșie, mânã curentã, balustradele, opere de artã în fier forjat, iar mozaicul colorat cu desene minunate, toate dând senzația de lux, fast, noblețe. Coloane false pe paliere, ornamentele discrete pe pereții casei scãrilor vin sã întregeascã aspectul. Porțile exterioare, masive, indestructibile, din fier forjat, conțin monograme, frunze, dantele și simboluri. Sub-poarta, intrarea principalã, decoratã cu reliefuri fastuoase, din pãcate acoperite cu burlane, cabluri, pline de plase de pãienjeni, ca într-o cazarmã din vreme de rãzboi. Mai existã douã ochiuri de geam din sticlã cu ornamente și rame de geam care se pot salva.

Perspective incerte

Toate încãlcãrile  legilor în vigoare, tolerate, dovedesc cã nu putem, ori nu meritãm sã moștenim asemenea bijuterii arhitecturale. Pãcat de geniul arhitecților, irosit în van, a cãror opere se distrug lent și dureros, exact din momentul când ne-a ocupat armata sovieticã. Nu i-am prețuit, lui Szantay i s-a tãiat pensia sfârșind în anonimat și sãrãcie, Tabacovici a plecat la timp, intuind vremurile ce vor urma, peste ceilalți, Rafiroiu, Steiner, Kover, Ybl, etc. am așternut vãlul tãcerii. Trist, foarte trist, vom avea un oraș a cãror strãzi și bulevarde cu borduri noi, alterneazã cu altele pline de gropi, și toate șerpuind printre clãdiri în ruinã, periculoase din cauza ornamentelor, staționate în anticamera condamnaților la moarte. Vine ne aparține tuturor, într-un oraș cu o administrație tolerantã, tocmai în MICA VIENÃ.

Clasificare, MONUMENT ISTORIC a devenit o bagatelã, nebãgatã în seamã.

Închei strigând lozinci anacronice, cum se încheiau scrisorile tovilor, în ton cu starea actualã a palatului Neuman: TRÃIASCÃ APARATUL DE CLIMATIZARE DE PE DIECEZANÃ! SLÃVITÃ ÎN VECI SÃ FIE POARTA DE PE HORIA NR.2., TRAIASCÃ ȘI ÎNFLOREASCÃ CABLURILE ȘI COFRETELE! JOS CU MOZAICURILE AURITE DE PE str. GHIBA BIRTA! SÃ PIARÃ CASELE ȘI PALATELE, MOȘTENIRI ALE TRECUTULUI, TRÃIASCÃ TERMOPANUL! Luptãm pentru pace!

Un răspuns la “Spre nenorocirea Aradului, patrimoniul construit este în agonie”

  1. Cornelia spune:

    Buna ziua
    Sunt o fata romanca care s-a nascut in Arad si am plecat din tara de f. multi ani. Nu am mai fost decat o singura data in vizita in 2001. Nu am avut timp sa vizitez orasul dar urmaresc cu placere pe site-ul d-voastra ceea ce sa intampla cu monumentele din Arad. Iubesc acest oras si oriunde ma voi afla in lume, Aradul ramane orasul meu preferat, dar eu pastrez in memorie Aradul copilariei mele cand era inca frumos curat si ingrijit. Am locuit pe strada Crisan si am copilarit prin cartierele inconjuratoare. Cand am vazut azi poza cu Palatul Newman (interiorul) parca am simtit din nou atmosfera placuta a curtilor interioare ale caselor situate in zona centrala. Chiar si vara la +40C daca intrai intr-o astfel de curte simteai racoare si miros de caramida. Scarile interioare toate au acelas miros si gresie rosie si dantelarie de otel. Pacat ca aradenii din ziua de azi nu le mai vad frumusetea si nu stiu ce inseamna sa ai asemenea patrimoniu. Apreciez ca exista totusi cineva care a stiut sa puna asta in valoare si sa faca ceva pt. cladirile alea minunate. Din pacate nu sunt printre cei mai bogati ca sa pot face ceva concret pt. acest patrimoniu. Tot ce pot este sa va doresc mult entuziasm in ceea ce faceti si va doresc sa gasiti energia necesara ca sa continuati.

Scrie un comentariu

*