Pro Urbe Arad

Blogul asociaţiei pentru protecţia patrimoniului urban

Arhiva categoriei ‘Verde ce se pierde’

Câinii, caii și copacii

Publicat de Bujor Budaîn 28 mai 2011

Copac de pe lângă șoseaua Arad-Oradea

Când s-au schimbat la noi orânduirile, guvernanții înscăunați s-au năpustit asupra câinilor. Parcă câinii ar fi fost soluția salvatoare de la foamete și sărăcie. Îmi amintesc, locuiam la Pecica, era prin 1950, când primăria comunistă a dat ordin să se reducă numărul de câini, care consumă, ziceau ei, din hrana poporului. Deci, câinii trebuiau aduși la primărie, predați autorităților. A fost jale la Pecica. Mai târziu, în orașe, urmarea demolărilor și a concentrării populației în blocuri, au rămas câinii din fostele gospodării, de capul lor, părăsiți, din care s-au prăsit haitele câinilor comunitari de mai târziu.

Imediat după 2000 a început prigoana câinilor, cu sălbăticie, primitivism, cu cruzime, am văzut scene de neprivit, groaznice.

Câinelui – prietenul omului – i s-a hărăzit o soartă nemeritată. Chinuitul câinilor a devenit o regulă, deunăzi au fost omorâți 200 și băgați în saci, aliniați în curtea instituției ce trebuia să-i ocrotească.

Caii. După colectivizare , când s-a început sistemul (agri)-culturii colhoznice, în Pecica , (ca pretutindeni în RPR), s-a dat ordin din primărie pentru predarea cailor. Se considera că aceștia consumă din abundenta recoltă comunistă; mănâncă nemeritat. Până în 1945 n-am văzut cal prăpădit, neîngrijit, țăranii din Pecica își iubeau caii, se făleau cu caii lor; ce căruțe, ce cai , adevărate forțe ale naturii. A dispărut treptat dragostea pentru cai, tot mai des vedem gloabe înhămate la niște batjocuri de căruțe, lădoaie, cu cauciucuri de camion. Apoi au dispărut adevărații căruțași, uni își amintesc de ștrafurile cu doi cai ce cărau mărfuri prin oraș și coșuri de la Gara Electrică. Atât a decăzut cultul cailor, că nimeni nu-i mai ține decât pentru „fală” , scoși în sărbătoare. Caii au devenit povara satelor, astăzi, când statisticile spun că 45% din pământ nu este lucrat. În schimb sunt văzuți prin orașe , costelivi, ca vai de mama lor, tractând lăzi pe roți pline cu fier vechi.

Astăzi caii sunt bătuți cu parul, cu coada lopeții, „zbic” din piele cu ciucure din lână, colorat, nu mai există; în loc de piele s-a legat sârmă. Săracii cai! În Deltă au fost lăsați slobozi, fără stăpâni, de capul lor. Astăzi , ați văzut la TV, s-au sălbăticit. Iar ca să se răzbune pe aceste nobile animale, oamenii – neoameni, au prins caii să-i vândă la abatoare. Oameni ce n-au privit în ochii cailor, și n-au văzut blândețea și seninătatea animalului, ce-și iubea stăpânul. Cu caii s-a petrecut o fărădelege, la fel ca și cu căinii. Pacat!

Copacii. De la bunicul meu știu că, atunci când ai luat ultimul măr din pomul tău, să-i vorbești și să-i mulțumești: – „Mare mulțămită pentru rodul tău”!

Ați fost recent spre Oradea? Pe marginea drumului în reconstrucție , în zona intersecției cu drumul spre Sântana, duzii, stejarii, copaci la rând, sunt schilodiți cu crengile smulse, arată ca după bombardament, groaznic. O altă fărădelege. Dacă nu mai sunt necesari, legile nu mai permit copaci în imediata vecinătate a șoselei, tăiații domnilor, nu-i chinuiți. Ați făcut un spectacol de groază. – Mare mulțămită pentru umbra voastră!

Oare acum este rândul copacilor să fie chinuiți?

La comentariul meu atașez o singură fotografie. Un monument al cruzimii.

Scurtă și tristă istorie a toaletării copacilor

Publicat de Bujor Budaîn 18 ianuarie 2011

Dacă ar trăi , fie iertatul JANOSI IOSIF BELA (1888-1961), ultimul grădinar şef al Aradului, fie că ar fi murit de inimă privind la pomii chinuiţi, fie că n-ar fi permis ciuntirea. Amintesc că şi tatăl acestuia, JANOSI JANOS a fost şi el grădinar şef în Arad, ce şi-a transmis experienţa fiului. JANOS a fost prieten şi coleg în ale grădinăritului cu bunicul meu, preotul Bodea Cornel din Dezna. De la el am aflat amănunte şi aspecte ale Aradului din perioada interbelică.

Trebuie să amintesc arădenilor că, oraşul era „grădinărit”, din tradiţie, în manieră europeană, în toată perioada interbelică. Privind ilustratele vremi, constatăm că bulevardele şi pieţele beneficiau de o vegetaţie îngrijită, soiuri alese, pomii tunşi ca la cosmetică. Pomii şi farmecul arhitecturii erau într-o armonie perfectă. Căutaţi vederi ce să reprezinte bulevardele, Regele Ferdinand I de la Primărie la Gara Electrică şi Regina Maria până la teatru, şi vă convingeţi singuri de cele afirmate. Parcurile noastre s-au realizat în jur de 1900 odată cu modernizarea centrului. Parcurile, „Faleza” şi bulevardele, sunt toate unice, şi-mi amintesc de voluptatea cu care le descria neuitatul arhitect Miloş Cristea.

Revenind la sadica şi sălbatica retezare a pomilor, faptul că n-am învăţat cum se face o toaletă , este o chestiune lăsată în voia sorţii şi a priceperii „celui cu drujba”. După mine, vina nu o poartă cel ce a dispus aranjarea pomilor, vina o poartă cel ce a instruit lucrătorii. Vă amintesc că în 2007 , toamna târziu, s-au tăiat pomii, la fel ca acum, iar în vara lui 2008, aceştia nu s-au mai regenerat, au murit. Iată că din „aventura” pomicolă a anilor 2007-2008 nu am învăţat nimic, din contră, se perseverează şi în 2011. Ne tăiem craca de sub picioare, un copac fabrică oxigenul pentru 2 persoane.

Prima fotografie reprezintă efectul mutilării pomilor din anul 2007. Locul, în faţă la Constructorul, fotografie făcută un an mai târziu, 2008. Clădirile există şi astăzi, pomii au dispărut. Apoi urmează imagini jalnice din parc, de pe bulevard, de pe T.Vladimirescu.

Scrisoare către parlamentari

Publicat de Bujor Budaîn 16 mai 2010

Stimată Doamnă Deputat, Stimate Domnule Deputat

Vă rugăm să nu votați modificarea Ordonanței de Urgență a Guvernului 114/2007 în forma propusă de Comisia de administratie publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic.

OUG 114/2007 prevede interzicerea schimbării destinației spațiilor verzi urbane. Prin modificarea propusă de Comisia de administratie publică, se prevede interzicerea schimbării destinației doar pentru spațiile verzi din registrul spațiilor verzi al localităților. Dar 95-98% din localități nu au întocmit încă registrul spațiilor verzi, deci prevederea este pentru moment goală de conținut.

Prin modificarea prevederilor OUG 114/2007 ne vom întoarce la situația din anii 2005-2007, când mii de hectare de spații verzi urbane s-au pierdut prin construirea în parcuri și pe spațiile verzi dintre blocurile de locuințe.

Amintim că marea majoritate a localitaților din România sunt departe de norma europeană de 26 mp spațiu verde pe cap de locuitor și cu atât mai departe de norma recomandată de Organizația Mondială a Sănătății. Amintim că statisticile arată o dublare a incidenței bolilor respiratorii la copii și a bolilor cardiovasculare la vârstnici în marile orașe din România.

În primăvara anului 2009 au avut loc mai multe dezbateri publice între Comisia de administratie publică, Ministerul Mediului și organizațiile noastre, în urma cărora am ajuns la un compromis rezonabil asupra reglementării spațiilor verzi urbane. Nu înțelegem de ce Comisia de administrație publică propune o soluție care diferă de soluția agreată. Ne exprimăm disponibilitatea de a discuta din nou acest subiect.

Anexa conține detalieri de natură juridică ale argumentelor din prezenta scrisoare.

Cu considerație,

Alianţa Civică
Agenţia de Monitorizare a Presei – Active Watch
Asociaţia ALMA-RO
Asociaţia Bate Şaua să Priceapă Iapa
Asociaţia Bucureşti
Asociaţia Collage City. Arta. Arhitectură
Asociaţia Culturală Goodartofnoon
Asociaţia EcoAssist
Asociaţia Frontul Negustoresc Obor
Asociația Greenitiative
Asociaţia Investitorilor din Centrul Istoric (AICI)
Asociaţia Komunitas
Asociaţia pentru Arheologie Industrială
Asociaţia pentru Conservarea Ariilor Protejate Biocultural “Salvaţi Vama Veche”
Asociația pentru Dezvoltare Urbană
Asociaţia pentru Tranziţia Urbană (ATU)
Asociația Pro Democratia – Club Bucuresti
Asociația Pro-Do-Mo
Asociaţia “Pro Urbe” Arad
Asociaţia Rhabillage (Case care Plâng)
Asociaţia RPER – Rencontres du Patrimoine Europe – Roumanie
Asociaţia Salvaţi Bucureştiul
Asociaţia Salvaţi Dunărea si Delta
Asociaţia Sighisoara Durabilă
Asociația Studenţilor si Doctoranzilor Români din Franţa – ADERF
Asociaţia Terra Ecologica
Asociaţia Zona Drumul Potcoavei
Forumul Civic Românesc
Freedom House Romania
Fundația Academia Civică
Fundaţia Eco-Civica
Fundația Media Art & Social Experiment
Fundaţia Pro Patrimonio
Generaţia Verde
Grupul Arhiterra
Grupul Miliţia Spirituală
Grupul pentru Dezvoltare Locală
Grupul pentru Dialog Social (GDS)
Ordinul Arhitecţilor din Romania – OAR
Societatea Academică din România – SAR
Transparency International
Uniunea Arhitecţilor din Romania – UAR
ViitorPlus – Asociaţia pentru Dezvoltare Durabilă

Cui aparține?

Publicat de Bujor Budaîn 5 august 2009

Datoria fată de calitatea vieţii în Arad.

Calitatea aerului nostru, printre altele, constă în conţinutul de oxigen. Mă voi referi la oxigen, componenta esenţială pentru viaţă. Plantele furnizează oxigenul, (chiar şi iarba), consumând bioxidul de carbon.

Rolul ierbii. Întâi alimentează statisticile, respectiv mp suprafaţă verde amenajată revenită pe locuitor. Sub 4,6 mp/loc la noi. Odată amenajat un spaţiu verde, cât de mic, vin edilii şi-l adaugă la statistici. Pentru realizarea covorului verde sunt mobilizate forţe importante şi bani mulţi. Se plantează arbuşti ornamentali valorând peste 15 lei/buc. Se inaugurează, ziarele semnalează evenimentul, politica, ca un şarpe de casă intră pe nesimţite în mijlocul evenimentului. Vedeţi, şi totuşi s-a făcut ceva, spun înmărmuriţi admiratorii.

Spaţiile cu iarbă verde, vie, bucură ochii, apropie civilizaţia, impun ordinea şi curăţenia, mai puţin în Arad, cu excepţii în faţa Primăriei. La Billa de exemplu, arbuştii au fost udaţi la plantare, apoi lăsaţi în plata Domnului. Pagubă în muncă şi bani, toţi s-au uscat. Ca peste tot, mai puţin la Primărie.

Este pe lume o cutumă care guvernează, mai puţin la noi. FAŢĂ DE TOT CE AI CREIAT, COPII, urmaşii tăi, PATRIMONIU, AI SEMĂNAT ORI PLANTAT, ÎŢI ASUMI

IMPLICIT O RESPONSABILITATE. Consecinţele nerespectării acestei cutume sunt de cele mai multe ori groaznice. Ai semănat iarbă, ai plantat un pom ornamental, un nou spaţiu verde ne încântă, excelent, ai îmbunătăţit statistica, dar tu ca edil, ţi-ai asumat o responsabilitate. La noi responsabilitatea este inegală, depinzând de subiectivismele nu-ştiu-cui. Este sigur că tot ce s-a făcut , frumos şi util, a consumat din banii noştri.

Asta la noi, unde vedem cum este, dar la alţii, parcă sunt de pe altă planetă. În Israel, spaţiile verzi urbane amenajate, sunt de un verde crud, strălucesc, şi furnizează oxigenul vieţii. Mă întreb , cum este posibil? Dar să se întrebe şi grădinarul şef, Gospodăria Comunală, Polarisul. Ştiţi că tot Israelul s-a clădit într-un pustiu , cum n-am văzut în România. Apoi Polonia, Slovacia, parcă ar fi şi ele dintr-o lume aparte, cum noi nici nu îndrăznim să visăm. Condiţii de relief, de climă, ca la noi, şi iar nu pot să acord nici o scuză alaiului de responsabili din Arad. Despre urbanism, cerul şi pământul, atunci când şi acestea au suferit ca şi noi, jugul comunist, vina vinelor de pretutindeni, în Estul sălbatic al EU. Ce palate, ce case, ce bijuterii, fără clime, fără cofrete, fără reclame lipite pe frumos, fără câini vagabonzi. Ce spaţii verzi, ca-n rai, până la trotuar, polonezii iubesc iarba, au un cult pentru ea, slovacii, la fel.

NIMIC MAI DEZOLANT, ÎNTR-UN ORAŞ, CA PAJIŞTEA MOARTĂ, SEACĂ, DE CULOARE GALBEN SPRE GRI, ACOPERIND SPAŢII ÎNTINSE ÎN PIEŢE ŞI PARCURI. ARBUŞTI UCIŞI SADIC CU LIPSA APEI. Pentru ce am semănat iarba, pentru ce am plantat arbuştii? Pentru statistici?

Acum am o dorinţă, ca membru al Asoc. Pro Urbe, (poate Dumnezeu să mă ajute), să asist la o şedinţă a Consiliului Municipal din Sanok, din sudul Poloniei, ori din Mako, ori Bratislava, ori Tel-Aviv…, este pe acolo un secret, ce trebuie să-l aflu. Cum îngrijesc ei iarba şi faţadele. Să le prezint fotografii de la BILLA, din Piaţa Spit. Judeţean, din Parcul UTA. Poate ei pot să-mi sugereze idei. Este o minune mare, cu adevărat, când la noi nu se poate interzice parcarea pe spaţiile verzi şi înmulţirea oţetarilor.

Arborele pustiurilor urbane.

Publicat de Bujor Budaîn 25 iulie 2009
OŢETARUL.
Acest arbore are carismă.
Să cităm  din  DEX:
„Arbore cu frunze compuse , alterne, cu flori galbene-verzui şi cu fructe roşii-purpurii ale cărui scoarţă şi frunze, bogate în tanin, se folosesc în tăbăcărie, iar fructele la fabricarea oţetului”.
Fiind o explicaţie prea sumară, să complectăm DEX-ul.
Oţetarul are simţuri aparte, vă voi dovedi. Creste doar aparent spontan pe domeniul public ori privat din mediul urban. Oţetaru-i, piază-rea, ca pisica neagră. Unde creşte, acolo se întâmplă ceva rău.
Prezenţa lui prevesteşte nenorociri. Creşte „spontan” acolo unde urmează să apară AUTORIZAŢIA DE DEMOLARE. Bunăoară în curtea fabricii de peste drum de PECO, pe COCORILOR, oţetarii înalţi acoperă nişte ruine ca de după bombardament. Gardul înalt le maschează, nişte pikamere harnice se aud distinct din stradă, iar oţetarii vestesc un eveniment ce se apropie implacabil, ca moartea. În incinta Fabricii de Zahăr veche este plin de oţetari. La fel, în curtea fostei Fabrici de Oţet, fala Vinalcolului de odinioară.
Prezenţa lui dovedeşte că stăpânul locului este leneş. Poate fi şi situaţia când oţetarul apare pe locul, aparent părăsit, nelucrat, stăpânul aşteptând a altă AUTORIZAŢIE, cea de construire. Atunci când stăpânul nu ştie ce-i sapa, ori foarfecele de vie, după doi ani de la apariţie, oţetarul trebuie tăiat cu drujba.
Prezenţa lui dovedeşte bunătatea, ca pâinea caldă, a Primăriei
Bunătatea de a nu se implica şi de a proteja grupurile de oţetari, ce apar pe domeniul public, cu predilecţie în centrul municipiului, spre exemplu în savana Libelula la ieşire de la cinema Dacia. Ce să facă Primăria? Să sape? Să-i taie? Ea n-are asemenea instrumente. Ea are doar chitanţe.
Oţetarii marchează viaductele şi conductele magistrale.
Grădinar şef de am avea, ar putea lua măsuri ca aceştia să crească într-un ritm egal, între arbori, şi la distanţă egală faţă de aceste lucrări de artă. Bunăoară pe Praporgescu la viaduct.
Apar cu anticipaţie, prevestind dispariţia zonelor verzi.
La concurenţă cu pirul, scaieţii, traista ciobanului şi căptălanul, apare la capete de rondouri sufocând  nevinovata si delicata iarbă. Iar dacă din secetă, fecale de câini, peturi, chiştoace, mor toate plantele, vă asigur oţetarul rezistă, prosperă. Deci, unde apare oţetarul, sigur, pot să jur, dispare iarba. Oţetarii au făcut, auzi domnule, să dispară Parcul UTA. Mai sunt acolo nişte exemplare viguroase, ce, deja, pot fi folosiţi ca suport pentru minunatele afişe electorale.
În fine, trebuie să termin cu oţetarii, dar nu înainte de a le menţiona câteva particularităţi. Testează vigilenţa proprietarului, fie de grădină, ori de domeniu public, apare perfid, creşte neobservat, creşte iute ca-n poveste, până ce ţine loc de palmier şi intră în evidenţa Agenţiei de Protecţia Mediului, când adio, nu mai ai voie să-l tai. Te prinde şi Garda.
A câştigat competiţia cu PRUNUL, din a cărui fructe se face ţuica, un flagel al societăţii moderne, alcoolismul, din fructele oţetarului se prepară oţetul, zice DEX-ul.
Există o ierarhie printre oţetarii urbani, la Arad, întâiul oţetar din municipiu tronează în curtea Primăriei, pe post de cocotier. Urmează şcoala de oţetari, mlădiţe tinere, din faţa Palatului Justiţiei, jos în parc. Urmează cei de la Libelula, în plin centru, apoi cei istorici de la Fabrica de Zahăr, cei medicinali din curtea Spitalului Judeţean, restul , din păcate, sunt atât de mulţi, câtă frunză şi iarbă…
Deci, să strigăm o lozincă: TRĂIASĂ OŢETARUL, ARBORELE NOSTRU URBAN! Şi , şiiii OCROTIŢI OŢETARII!!!

OŢETARUL.

Acest arbore are carismă.

Să cităm  din  DEX:

„Arbore cu frunze compuse , alterne, cu flori galbene-verzui şi cu fructe roşii-purpurii ale cărui scoarţă şi frunze, bogate în tanin, se folosesc în tăbăcărie, iar fructele la fabricarea oţetului”.

Fiind o explicaţie prea sumară, să complectăm DEX-ul.

Oţetarul are simţuri aparte, vă voi dovedi. Creste doar aparent spontan pe domeniul public ori privat din mediul urban. Oţetaru-i, piază-rea, ca pisica neagră. Unde creşte, acolo se întâmplă ceva rău.

Prezenţa lui prevesteşte nenorociri. Creşte „spontan” acolo unde urmează să apară AUTORIZAŢIA DE DEMOLARE. Bunăoară în curtea fabricii de peste drum de PECO, pe COCORILOR, oţetarii înalţi acoperă nişte ruine ca de după bombardament. Gardul înalt le maschează, nişte pikamere harnice se aud distinct din stradă, iar oţetarii vestesc un eveniment ce se apropie implacabil, ca moartea. În incinta Fabricii de Zahăr veche este plin de oţetari. La fel, în curtea fostei Fabrici de Oţet, fala Vinalcolului de odinioară.

Prezenţa lui dovedeşte că stăpânul locului este leneş. Poate fi şi situaţia când oţetarul apare pe locul, aparent părăsit, nelucrat, stăpânul aşteptând a altă AUTORIZAŢIE, cea de construire. Atunci când stăpânul nu ştie ce-i sapa, ori foarfecele de vie, după doi ani de la apariţie, oţetarul trebuie tăiat cu drujba.

Prezenţa lui dovedeşte bunătatea, ca pâinea caldă, a Primăriei

Bunătatea de a nu se implica şi de a proteja grupurile de oţetari, ce apar pe domeniul public, cu predilecţie în centrul municipiului, spre exemplu în savana Libelula la ieşire de la cinema Dacia. Ce să facă Primăria? Să sape? Să-i taie? Ea n-are asemenea instrumente. Ea are doar chitanţe.

Oţetarii marchează viaductele şi conductele magistrale.

Grădinar şef de am avea, ar putea lua măsuri ca aceştia să crească într-un ritm egal, între arbori, şi la distanţă egală faţă de aceste lucrări de artă. Bunăoară pe Praporgescu la viaduct.

Apar cu anticipaţie, prevestind dispariţia zonelor verzi.

La concurenţă cu pirul, scaieţii, traista ciobanului şi căptălanul, apare la capete de rondouri sufocând  nevinovata si delicata iarbă. Iar dacă din secetă, fecale de câini, peturi, chiştoace, mor toate plantele, vă asigur oţetarul rezistă, prosperă. Deci, unde apare oţetarul, sigur, pot să jur, dispare iarba. Oţetarii au făcut, auzi domnule, să dispară Parcul UTA. Mai sunt acolo nişte exemplare viguroase, ce, deja, pot fi folosiţi ca suport pentru minunatele afişe electorale.

În fine, trebuie să termin cu oţetarii, dar nu înainte de a le menţiona câteva particularităţi. Testează vigilenţa proprietarului, fie de grădină, ori de domeniu public, apare perfid, creşte neobservat, creşte iute ca-n poveste, până ce ţine loc de palmier şi intră în evidenţa Agenţiei de Protecţia Mediului, când adio, nu mai ai voie să-l tai. Te prinde şi Garda.

A câştigat competiţia cu PRUNUL, din a cărui fructe se face ţuica, un flagel al societăţii moderne, alcoolismul, din fructele oţetarului se prepară oţetul, zice DEX-ul.

Există o ierarhie printre oţetarii urbani, la Arad, întâiul oţetar din municipiu tronează în curtea Primăriei, pe post de cocotier. Urmează şcoala de oţetari, mlădiţe tinere, din faţa Palatului Justiţiei, jos în parc. Urmează cei de la Libelula, în plin centru, apoi cei istorici de la Fabrica de Zahăr, cei medicinali din curtea Spitalului Judeţean, restul , din păcate, sunt atât de mulţi, câtă frunză şi iarbă…

Deci, să strigăm o lozincă: TRĂIASĂ OŢETARUL, ARBORELE NOSTRU URBAN! Şi , şiiii OCROTIŢI OŢETARII!!!

AGONIA ZONELOR VERZI ALE ORAŞULUI ARAD.

Publicat de Bujor Budaîn 26 septembrie 2008

Mă voi referi la dezastrul provocat de administrarea zonelor verzi din Arad. Suprafaţa spaţiilor cu verdeaţă şi pomi, să nuanţez noţiunea de zonă verde, în ciuda cifrelor şi statisticile prezentate, (toate înduioşător de generoase), se diminuează mereu, metru cu metru, cu motivaţii multe şi neobiective, dar fără nici o scuză.
Cifrele făcute publice, referitoare la situaţia zonelor verzi, în 2006, în Arad, ne situează la coada Europei, notaţi: „suprafaţa de zonă verde/locuitor,mp/loc era de 4,59” în vreme ce suprafaţa ,citez, „a zonelor verzi era de 799.400 mp”. Din aceiaşi sursă, în trimestrul I 2008, Agenţia pentru Protecţia Mediului Arad, ne informează că: Suprafaţa totală spaţii verzi, mp. este de 972.066 ,iar suprafaţa spaţiu verde mp/locuitor este de 5,81. În 2008 se introduce noţiunea de spaţiu verde urban, să nu mai putem ghici dacă este intra ori extravilan, este prelucrat ori nu. Nu-i aşa că problema devine palpitantă? Citește în continuare »

Către AGENŢIA PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI ARAD.

Publicat de Bujor Budaîn 12 august 2008

Constatăm cu îngrijorare starea de permanentă degradare a calităţii vieţii în municipiul nostru. Aerul în Arad devine tot mai poluat, în corelaţie cu creşterea numărului de vehicule aflate în circulaţie, cât şi cu scăderea alarmantă a spaţiilor verzi amenajate. Dacă în 2006 suprafaţa zonelor verzi amenajate, comunicate de Agenţie şi Direcţia Tehnică, era de 32,60 Ha, şi respectiv 4,59 mp/locuitor, astăzi spaţiile verzi au fost treptat diminuate, metru cu metru, iar indicele vital, în consecinţă, diminuat alarmant. Promisiuni cu cifre uriaşe de spaţiu verde, ce o să crească văzând cu ochii, adunând la puţinul ce-l avem în oraş, păşunile din partea de sud, nu vor diminua eficient poluarea din centrul oraşului.
Consiliul director al Asociaţiei, întrunit recent, a dispus preşedintelui să se adreseze dumneavoastră, în calitate de protector al mediului, dar şi ca instituţie ce avizează toate intervenţiile asupra spaţiului verde. Noi intenţionăm să găsim soluţii imediate de stopare a declinului, dar, şi, să informăm societatea civilă cât este distanţa până la UE.
Aşadar , avem onoarea de a vă adresăm următoarele întrebări:
-Spaţiul verde, cunoscut drept Parcul UTA, domeniu public, arată jalnic, buruieni şi gunoaie, plăci de beton, toate de un aspect grotesc. Are mai puţină importanţă cine-l stăpâneşte, iar din cele cunoscute, un cetăţean nu are voie să taie un copac din oraş fără aprobare din partea Agenţiei. Sub copaci sunt parcate tiruri, ce poluează solul cu uleiurile ce se scurg, poluează fonic, poluează aerul.
Întrebarea pe care o adresăm dumneavoastră se referă la contribuţia Agenţiei la desfiinţarea acestei, foarte utile, oaze de verdeaţă, loc de odihnă şi spaţiu de joacă pentru copii din zonă?
– Primăria municipiului a eliberat autorizaţia de construire/desfiinţare nr.28 /19.01.2007 ce autorizează, citez : REABILITAREA LES JT MUN ARAD ETAPA I-A. Beneficiar ENEL ELECTRICA BANAT, constructor SC. ELECTRICA SRL din Arad. Termen de execuţie 19.01.2007 , 19.01.2008.
Pe scurt, reabilitarea prevede înlocuirea reţelei vechi şi montarea unor cofrete electrice la fiecare consumator.
– Întrebarea noastră se referă la: Aţi luat cunoştinţă de condiţiile de autorizare? Cofretele se montează pe spaţiul verde în majoritatea cazurilor, chiar lângă aparatele de taxarea parcării. Montarea prevede o fundaţie de beton şi brâu de beton în jurul cutiei. Conform Legii de funcţionare a Agenţiei, trebuie să interveniţi?
Toate aceste cazuri de abuz civic sunt ilustrate în anexă.
Motivaţiile Dumneavoastră la cele relatate, vor fi aduse la cunoştinţa arădenilor, evenimente reprobabile petrecându-se mereu, în detrimentul unei vieţi civilizate în Arad. Faptul că Păduricea a fost măcelărită sub ochii Dumneavoastră, se poate motiva în fel şi chip, dar în nici un caz scuza.
Primiţi Vă rugăm asigurarea deplinei noastre consideraţiuni.

Asociaţia PRO URBE ARAD.
Preşedinte Bujor Buda

Arad la 12 aug. 2008

Pactul pentru Bucureşti

Publicat de Bujor Budaîn 25 iulie 2008

Reprezentanţii celor 50 de ONG-uri semnatare ale PACTULUI PENTRU BUCUREŞTI (inclusiv Pro Urbe Arad) doresc ca, împreună cu fiecare dintre dumneavoastră, să ceară viitorilor consilieri locali să asume cerinţele societăţii civile, prin Hotarâre de Consiliu Local

Avem spaţiu verde peste media europeană

Publicat de Bujor Budaîn 1 martie 2008

Cel puţin aşa susţin cei care ne conduc. Poate că au dreptate doar că din satelit nu se vede. Minte Google?

Acum o lună primăria a informat garda de mediu că sunt 6,3 metri pătraţi de verdeaţă pe capul meu şi că in 2010 vor fi 10. Cam puţin faţă de 26, cât cere UE. Şi atunci a venit sclipirea în mintea alesului: pădurea Ceala să fie în intravilan. Că asta nu va schimba cu nimic aerul din oraş, nu contează. Pe hârtie e bine.

Eu am o idee şi mai bună: să extindem intravilanul Aradului până dincolo de Mariahilf. Cam păna la Schönbrunn. Aşa poate concitadinii mei de pe Ringstraße mă vor ajută să aleg altfel de oameni în fruntea urbei, că eu cu orizontul meu limitat de crescătoria de porci de la Ceala şi bariera de la Glogovăţ, nu am reuşit mai mult.

În imaginile de mai jos vă prezint oraşe de dimensiunea Aradului, văzute de Google Earth. Am accentuat culoarea verde ca să fie mai uşor vizibile zonele cu vegetaţie. În cazul oraşului York nu avea sens această modificare, oraşul este verde în întregime. Novi Sad nu este în UE, pe ei nu îi obligă nimeni să fie aşa verzi. De ce or fi plantat atâţia copaci?

Aradul mai mult maroniu decât verde

Novi Sad, Serbia - 216.000 locuitori

Padova, Italia - 210.000 locuitori

York, Marea Britanie - 191.000 locuitori

 

how to viagra online While hysterectomy is a proven way to resolve fibroids, it may not be the best treatment for every woman. Crossref medline acircdaggermicro davis km, schlaff wd. is viagra over the counter uk Crossref medline acircdaggermicro davis km, schlaff wd. nbsputerine fibroids donrsquot need to be removed if they arenrsquot causing pain, bleeding or growing. The fibroid registry: symptom and quality-of-life status 1 year after therapy. In: katz vl, lentz gm, lobo ra, gershenson dm, eds. alamida.es/xvi-361336/ dstdata.com/ebv-363144/ nbsputerine fibroids donrsquot need to be removed if they arenrsquot causing pain, bleeding or growing. aikido-ka.com.au/bqm-362845/ 10201 lee highway, suite d, fairfax, va 22030. http://chevroletdotcom.com/ckt-360666/ In: katz vl, lentz gm, lobo ra, gershenson dm, eds. http://goldenindiarestaurant.net/ejf-361715/ Uterine-artery embolization versus surgery for symptomatic uterine fibroids. Abdom imaging. http://upthehillinsingapore.com/rhn-361865/ 199919:1179acirceuroldquo97. http://rosebudgames.com/poc-363410/ You are free to discontinue the study at any time for any reason. Van der kooij sm, et al. V is one of the most widespread infections in the world. This is one important aspect in how we will approach this syndrome. http://nevropsykologolsen.com/commadants/kawsaki.php?aof=363525