Pro Urbe Arad

Blogul asociaţiei pentru protecţia patrimoniului urban

Cui aparține?

Publicat de Bujor Budaîn 5 august 2009

Datoria fată de calitatea vieţii în Arad.

Calitatea aerului nostru, printre altele, constă în conţinutul de oxigen. Mă voi referi la oxigen, componenta esenţială pentru viaţă. Plantele furnizează oxigenul, (chiar şi iarba), consumând bioxidul de carbon.

Rolul ierbii. Întâi alimentează statisticile, respectiv mp suprafaţă verde amenajată revenită pe locuitor. Sub 4,6 mp/loc la noi. Odată amenajat un spaţiu verde, cât de mic, vin edilii şi-l adaugă la statistici. Pentru realizarea covorului verde sunt mobilizate forţe importante şi bani mulţi. Se plantează arbuşti ornamentali valorând peste 15 lei/buc. Se inaugurează, ziarele semnalează evenimentul, politica, ca un şarpe de casă intră pe nesimţite în mijlocul evenimentului. Vedeţi, şi totuşi s-a făcut ceva, spun înmărmuriţi admiratorii.

Spaţiile cu iarbă verde, vie, bucură ochii, apropie civilizaţia, impun ordinea şi curăţenia, mai puţin în Arad, cu excepţii în faţa Primăriei. La Billa de exemplu, arbuştii au fost udaţi la plantare, apoi lăsaţi în plata Domnului. Pagubă în muncă şi bani, toţi s-au uscat. Ca peste tot, mai puţin la Primărie.

Este pe lume o cutumă care guvernează, mai puţin la noi. FAŢĂ DE TOT CE AI CREIAT, COPII, urmaşii tăi, PATRIMONIU, AI SEMĂNAT ORI PLANTAT, ÎŢI ASUMI

IMPLICIT O RESPONSABILITATE. Consecinţele nerespectării acestei cutume sunt de cele mai multe ori groaznice. Ai semănat iarbă, ai plantat un pom ornamental, un nou spaţiu verde ne încântă, excelent, ai îmbunătăţit statistica, dar tu ca edil, ţi-ai asumat o responsabilitate. La noi responsabilitatea este inegală, depinzând de subiectivismele nu-ştiu-cui. Este sigur că tot ce s-a făcut , frumos şi util, a consumat din banii noştri.

Asta la noi, unde vedem cum este, dar la alţii, parcă sunt de pe altă planetă. În Israel, spaţiile verzi urbane amenajate, sunt de un verde crud, strălucesc, şi furnizează oxigenul vieţii. Mă întreb , cum este posibil? Dar să se întrebe şi grădinarul şef, Gospodăria Comunală, Polarisul. Ştiţi că tot Israelul s-a clădit într-un pustiu , cum n-am văzut în România. Apoi Polonia, Slovacia, parcă ar fi şi ele dintr-o lume aparte, cum noi nici nu îndrăznim să visăm. Condiţii de relief, de climă, ca la noi, şi iar nu pot să acord nici o scuză alaiului de responsabili din Arad. Despre urbanism, cerul şi pământul, atunci când şi acestea au suferit ca şi noi, jugul comunist, vina vinelor de pretutindeni, în Estul sălbatic al EU. Ce palate, ce case, ce bijuterii, fără clime, fără cofrete, fără reclame lipite pe frumos, fără câini vagabonzi. Ce spaţii verzi, ca-n rai, până la trotuar, polonezii iubesc iarba, au un cult pentru ea, slovacii, la fel.

NIMIC MAI DEZOLANT, ÎNTR-UN ORAŞ, CA PAJIŞTEA MOARTĂ, SEACĂ, DE CULOARE GALBEN SPRE GRI, ACOPERIND SPAŢII ÎNTINSE ÎN PIEŢE ŞI PARCURI. ARBUŞTI UCIŞI SADIC CU LIPSA APEI. Pentru ce am semănat iarba, pentru ce am plantat arbuştii? Pentru statistici?

Acum am o dorinţă, ca membru al Asoc. Pro Urbe, (poate Dumnezeu să mă ajute), să asist la o şedinţă a Consiliului Municipal din Sanok, din sudul Poloniei, ori din Mako, ori Bratislava, ori Tel-Aviv…, este pe acolo un secret, ce trebuie să-l aflu. Cum îngrijesc ei iarba şi faţadele. Să le prezint fotografii de la BILLA, din Piaţa Spit. Judeţean, din Parcul UTA. Poate ei pot să-mi sugereze idei. Este o minune mare, cu adevărat, când la noi nu se poate interzice parcarea pe spaţiile verzi şi înmulţirea oţetarilor.

Adevărul unde este?

Publicat de Bujor Budaîn 24 mai 2009

Cazul din fotografie nu este singular în Arad. Cu singura şi cea mai veche motivaţie, – scopul scuză mijloacele – se lipesc afişele diverse peste tot, fără discernământ, încălcând hotărârile proprii şi legi, dispreţuind oraşul.

Afişul pe care-l prezint, nu spune că în cei 90 de ani de administraţie , jumătate, 45, au fost în regim impus 

cu tancurile ruseşti, în regim comunist. Vai şi amar, 45 ani ce nu se pot uita, ai regimul (administraţia) tuturor abuzurilor şi ilegalităţilor, care a întemniţat 2 milioane de români şi a furat istoria naţională şi averile oamenilor, regim care ne-a scos din Europa. Regim păzit cu străşnicie de miliţieni, securişti, politruci, Patiuşa şi Nicolski.  Pentru regimul comunist am defilat destul, toţi, cu silă şi cu osanale adresate criminalilor, ne-a fost acru. S-a  lipit afişul, peste un lucru de artă, fapt interzis prin Hotărârea de C.L.M.186/iunie 2006. 

Cineva spunea că lipseşte din titlul sărbătorii – ROMÂNEASCĂ – . N-ar fi fost corect, deoarece 45 ani nu au fost româneşti, anii sovromurilor, a CAER-ului, anii Aiudului şi a Sighetului, 45 de ani pentru care ne-am unit toţi în decembrie 1989,  să-i scoatem din istoria noastră.

Şi când te gândeşti că sunt personalităţi locale care susţin că: -„…este greu de dovedit cine se face vinovat de afişaj ilegal”.

Asociaţia PRO URBE , afirmă contrariul, – Vinovat este acarul Păun.

Unde suntem?

Publicat de Bujor Budaîn 15 mai 2009

Am fost săptămâna trecută la oraș. Am plecat de la țară la oraș. De la Arad la Barcelona.

Sunt născut la Arad și trăiesc aici … la țară. Tata, s-a născut în 1932 tot la Arad … la oraș. Atunci încă era oraș, în 2009 nu mai e.

Un oraș are transport în comun. La țară este acesta: www.ctparad.ro, la oraș este acesta: www.tmb.cat. La țară se schimbă la o linie de tramvai timp de 3 ani și încă nu e gata. La oraș se mută o stație de metrou în câteva luni FĂRĂ SĂ SE OPREASCĂ traficul pe linia respectivă. La oraș distanța maximă de mers pe jos până la o stație de transport în comun este de 400 m. Noi locuim în Grădiște pe str. Moraviei la peste 1 km de prima stație. La oraș autobuzele/tramvaiele/metroul vin la câteva minute. La noi poate vin 2 pe oră sau nu vin cu orele (vezi de exemplu linia 31 Podgoria-Trenului, ca să rămânem tot în Grădiște).

Un oraș are drumuri. Drum înseamnă o fâșie de asfalt pe care în unele orașe se țin curse de Formula1. La sat  trebuie să fi frate cu Sébastien Loeb. La oraș sunt parcări marcate și pentru motociclete. La sat, administrația nu a reușit să decidă timp de ani de zile cum să vopsescă marcajele pentru parcare mașinilor pe bulevard. La oraș sistemul de semaforizare folosește celor aflați în trafic. La sat folosește doar celor care l-au montat. La oraș sunt drumuri de biciclete și dacă nu sunt, poți merge pe trotuar. Sunt biciclete gratis pe post de mijloc de transport în comun. La sat te amendează un bou pentru că ai mers cu bicicleta pe cel mai firesc drum de biciclete: faleza Mureșului.
Citește în continuare »

Moneasa, ceea ce nu ştiţi

Publicat de Bujor Budaîn 13 martie 2009

Se pare că situaţia clădirii băilor termale din Moneasa a stârnit mare interes aşa că revenim cu informaţii ce nu au fost niciodată publicate în presă. Prin publicarea acestor date, dorim să ne afirmăm sprijinul faţă de actualul proprietar pentru a-şi putea realiza planurile de reabilitare a unei clădiri istorice din judeţ.

Clădirea a fost cumpărată de Ioan Isai, un om de afaceri din Arad, în 2006. În acel moment clădirea era într-o stare irecuperabilă, fiind furate până şi grinzile acoperişului. Expertiza efectuată de o echipă din Cluj a relevat că pereţii sunt compromişi şi clădirea TREBUIE demolată. Prezenta un pericol pentru trecători. Proprietarul a demolat clădirea şi a fost obligat să transporte molozul la 60km. Operaţiunea a costat 4 miliarde de lei vechi. A fost demolată şi Vila de pe vale, starea ei tehnică fiind similară.

În 2006 deja exista pe vale o staţie de pompare pentru alimentarea cu apă a localităţii. Era într-o stare jalnică, nu se folosea. Teoretic servea pentru alimentarea de avarie. Moneasa se alimentează de pe un puţ forat. Compania de apă a obţinut fonduri europene pentru reabilitarea staţiilor de alimentare, printre ele şi aceasta de pe vale. Lucrările nu au fost pornite, s-au obţinut doar fondurile. În acel moment Isai a propus consiliului local mutarea acestei staţii mai jos pe vale, pe cheltuiala lui. A făcut proiectul, a făcut rost de teren, a obţinut toate avizările. Cei de la compania de apă au fost de acord, consiliul local a fost de acord. Cei de la Consiliul Judeţean nu. Au refuzat proiectul pentru că în noua locaţie, cu câţiva metri mai jos, ar fi fost nevoie de o pompă suplimentară al cărei consum ar fi crescut costurile de exploatare cu 50 lei pe an. Reţineţi 50 lei, 12 euro pe an. După ce omul a investit mai mult de jumătate de milion de euro în proiectele proprii, demolare, proiectele pentu mutarea staţiei… Motiv ridicol, doar ca preşedintele de atunci să arate că dacă el nu vrea, nimeni nu mişcă în judeţ.

Citește în continuare »

Băile Moneasa

Publicat de Bujor Budaîn 23 februarie 2009

Părinţii celor din generaţia a III-a, se mândreau odinioară cu pavilionul central a băilor termale Moneasa, construcţie maiestuoasă în stil baroc, cu ornamente şi coloane din marmură. Pe antablament se păstrează încă un blazon încadrat cu frunze de stejar. Încăperile de tratament şi băile erau placate de asemenea în plăci de marmură. După reparaţiile survenite în anii ’30, instalaţiile sanitare au fost executate de firma HOLLO din Arad, amănunt semnificativ, deoarece toate rozetele şi porţelanurile purtau înscrisă marca. După 1900, treptat, toate s-au furat ori s-au distrus din cauza neîngrijirii clădirii. Ulterior s-a demolat, cu ori fără autorizaţie, rămânând în picioare intrarea.

Comuna Moneasa, atestată documentar în 1597, aflată în partea de S-V a Munţilor Codru Moma, la altitudinea de 290m, era bogată în izvoare de apă mezotermală, staţiunea fiind renumită încă din sec.XVI. După 1866 începe valorificarea sistematică a apei termale , iar pavilionul central a fost construit după 1881. Clădirea a funcţionat neîntrerupt până după 1990. Odată cu întreruperea funcţionării pavilionului central, a dispărut şi restaurantul elegant din spatele pavilionului, o sală de popice şi câteva încăperi cu destinaţia de cazino şi club.

Astăzi , cea ce a constituit PERLA MUNŢILOR APUSENI, s-a transformat într-o ruină. Apele termale, mărturie a ceea ce a fost acolo, se scurg în pagubă din pereţii canalului colector.