Bucuros am fost atunci când primăria a redescoperit, la sugestia vecinilor, că-i lipseşte din schemă funcţia de GRĂDINAR ŞEF. De altfel, instituţie ce există în Europa, ce face ca oraşele să arate îngrijite, oxigenate, aerisite. Parcurile şi peluzele să aibă o semnătura de originalitate, la fel cu tablourile. Grădinarul şef să fie recunoscut după stil, preferinţe, particularităţi, personalitate…fiecare oraş cu grădinarul şef propriu, „semnătura” să-i existe pe fiecare peluză verde. La noi la Arad, ingenios şi inspirat, viitorul grădinarul şef trebuie să facă întâi o vrăjitorie, să crească suprafaţa de spaţiu verde, de la 12 mp/arădean, (un indice printre ultimele în Europa) la cel puţin 35 mp, un raport cât de cât rezonabil.
Ce vis frumos! Se spune că 4 arbori sunt necesari ca un om să respire un aer curat. Din nefericire, peste tot se construieşte şi se extinde asfaltul ca pirul. Din Păduriţă, aproape n-a rămas nimic. Întâi a apărut o inutilă Casă de Cultură a Sindicatelor, apoi ce a urmat nu s-a mai putut opri…
Aradul a avut un primar, Salacz Gyula pe care orăşenii l-au votat vreo 30 ani la rând, unicat, bun să fie trecut în Cartea Recordurilor. Ce şi-a dorit primarul acela din poveste? Îşi dorea să realizeze, exact ce-şi doreau cetăţenii. Simplu şi logic. El a fost cel ce a oferit orăşenilor primele parcuri îngrijite de primărie. Există dovezi arhivate, pe care comuniştii nu au apucat să le distrugă.
Si cum spuneam, bucuros şi naiv, mi-am pus în gând să dovedesc că Aradul a avut grădinar şef, ce a funcţionat până în momentul în care regimul comunist l-a considerat o rămăşiţă burgheză. Prima preocupare a noii puteri instalate, în umbra tancului rusesc, a fost să distrugă toate urmele de civilizaţie. Printre altele a transformat postul de grădinar şef, apoi l-a făcut dispărut, atribuţiile trecând la Gospodăria Comunală. Am căutat urme în arhiva primăriei, să descopăr şi să scot la lumină, atribuţii, schema de organizare, salarizare, nume şi funcţionare, să pot dovedi continuitatea. NOI AM AVUT GRĂDINAR ŞEF! Cu toate că mărturiile scrise sunt dispărute, Dl. JÁNOSI JÓZSEF, 1888-1961, ultimul grădinar şef, este de găsit la locul de veci, undeva în cimitirul Pomenirea, cu placa de mormânt prăbuşită, aşteptând din partea arădenilor o floare în amintirea lui şi a parcurilor pe care le-a îngrijit cu abnegaţie şi pasiune. Eu îl ştiu din amintirile mamei, care a ţinut să mi le transmită. –„Să nu uiţi maichi, aici se odihneşte Ianosi, ultimul grădinar al oraşului, prieten cu bunicul tău, cu care făcea schimb de răsaduri şi plante ornamentale”. Apoi treceam mai departe la mormintele familiei, să ne rugăm pentru odihna sufletelor lor.