Capitolul 6. – Sistem de siguranță inteligent
În România infracționalitatea este mică, atât ca număr de infracțiuni cât și ca valoarea pagubelor produse, în comparație cu alte țări din Europa. Dacă analizăm datele Eurostat disponibile pentru perioada 2002-2012, în Olanda, țară cu 17 milioane de locuitori, s-au înregistrat de 8-9 ori mai multe spargeri de locuințe decât în România. Stăm foarte bine. Putem doar spera că aceste cifre sunt corecte și nu prezintă erori ca cele din Georgia din perioada Shakashvili. Atunci în Georgia au fost crescute salariile polițiștilor, dar paradoxal, a explodat infracționalitatea. Pe hârtie, desigur. Motivul a fost simplu: polițiștii prost plătiți au fost mai ușor coruptibili și mușamalizau cazurile. Din moment ce au primit salarii mult mai mari și sigure, a ieșit la iveală amploarea reală a infracționalității.
Privind în jurul nostru putem presupune că la noi datele sunt pe bune, și infracționalitatea este mică. Dacă dorim să o păstrăm la acest nivel, putem alege două căi.
- Păstrăm jos nivelul de trai astfel încât populația să nu aibă valori tentante prin casă. Politicienii noștri insistă în acestă direcție, dar noi nu credem că este direcția corectă.
- Creștem nivelul tehnologic de securizare al domeniului public
Aici Aradul nu stă chiar rău. Teoretic. În cadrul Programului de Cooperare Transfrontalieră România-Ungaria 2007-2013 s-au instalat 30 de camere video performante pe domeniul public. Există și o pagină de Intenet unde se pot vedea imagini live. Adică s-ar putea dacă sistemul nu ar fi fost abandonat. O grămadă de bani aruncați pe un sistem care nu funcționează!
Să fim răi și să spunem că este un caz tipic pentru administrația Aradului? Nici hotspoturile de acces public la Internet nu funcționează. Nici aplicația oficială de mobil a Aradului nu funcționează. Nici pe Waze nu sunt urcate date de către administrație. Treaba asta cu tehnologia se pare că depășește capacitatea administrației arădene. Pentru asigurarea unei supravegheri eficiente a domeniului public, sistemele pe care am dat bani publici ar trebui să funcționeze.
Principala problemă de securitate a unui oraș inteligent nu este totuși securitatea la infracționalitatea clasică. Cu suficient de multe camere, senzori, drone, etc. se poate reduce numărul spargerilor de locuințe sau furturile de mașini. Problema mare este securizarea echipamentelor la atacuri cibernetice.
Toate aceste sisteme trebuiesc supravegheate în permanență și securizate împotriva atacurilor. Din păcate foarte multe echipamente vin de la producător cu riscuri de securitate. Majoritatea acestor riscuri se pot elimina prin actualizări ale software-ului ce rulează pe acele echipamente, dar cineva trebuie să știe cum , să vrea să facă, și apoi să fie plătit. Din câte vedem, Aradul nu a găsit acești oameni. Prin urmare sistemele au fost oprite. Cea mai sigură măsură împotriva hackerilor este scoaterea echipamentului din priză.
Imaginați-vă o situație în care un hacker reușește să spargă sistemul de plăți al parcărilor și reușește să redirecționeze o parte din plăți către contul său. Dacă fiecare a zecea plată se va redirija, va observa Recons că are o problemă? Nu cred.
Se poate baza Aradul pe expertiza celor de la STS sau SRI pentru realizarea sistemelor de protecție necesare? Probabil nu. Nu au personalul necesar pentru a deservi toate cererile din toate orașele din țară. Prin urmare considerăm absolut necesară înființarea unui departament de informatizare si securitate cibernetică al municipalității, cu oameni competenți, bine plătiți. Foarte bine plătiți. Mai bine ca oricine din primărie. Specialiști pe bune, nu fiul sau fiica lui…
Trebuiesc securizate paginile de Internet ale instituțiilor publice (spitale, școli) ale căror rețele nu sunt securizate de STS. Aceste instituții sunt în subordinea Primăriei, este total ineficient ca toate să angajeze informaticieni. Oricum nu ar avea bani de salariile lor, nici de școlarizarea lor continuă. Aceasta ar trebui să fie sarcina Primăriei.
Doar un exemplu banal: câte din aceste pagini ale unor instituții aflate în subordinea primăriei respectă faimosul G.D.P.R.?
Liceul Național de Informatică
Vă spunem noi: nici una. Păi dacă nu respectăm niște legi scrise, cum ne putem aștepta să respectăm niște legi nescrise al junglei de pe Internet?
Pentru a deveni un oraș inteligent, orice oraș are nevoie de o structură informatică. Rolul acestei structură este de a deservi cetățenii, prin urmare este accesibilă public. Dacă nu există specialiști care să o mențină, va păți ca sistemul de camere sau cel de Wi-Fi. Va fi stinsă ca să nu fie spartă de hackeri.
Așteptăm semne de viață din partea Biroului de Informatică al Primăriei. Conform organigramei are un șef și 7 angajați. O echipă de 8 oameni în IT pot face minuni. Haideți că e nevoie de voi!