Vă întreb stimați arădeni, ce spuneți referitor la o stradă asfaltată, atunci când autoturismul se cutremură din toate încheieturile, trecând peste hopurile și denivelările capacelor de canal? Ce să spuneți? Strângeți din dinți și resemnați, treceți mai departe. Evitați pe cele ce se pot evita. Pentru moment nu există soluții.
Capacele de canal în Arad, au o istorie tragică. În urmă cu vreo 5 ani, acestea dispăreau. Rămâneau canalele fără capace și oamenii puteau cădea în fose. Pe partea carosabilă, acolo unde lipseau capacele, câte un om „de bine” găsea o creangă mai mare, cu care marca gaura. Un avertisment ce se putea zări de la o poștă.
Recent, s-a petrecut o minune, nu se mai fură capacele de canal. Probabil că polițiile în alianță cu centrele de colectarea fierului vechi au speriat hoții de capace. Administrația în continuare are grijă să asfalteze stradă după stradă, să repare gropile, să asigure capace de canal unde lipsesc, și să monteze grătare noi pentru apa de ploaie. Conform planurilor de reparație capitală a utilităților, a conductelor, se sparg trotuare și părțile carosabile. Se sapă cu toate forțele. Desigur, totul se execută conform planurilor detaliate, privind montarea conductelor de apă, pentru executarea canalelor, pentru executarea foselor și a capacelor , pentru asfaltare. Nu se pot admite diferențe, între proiecte, între cotele de montarea gurilor de canal, și grosimea covorului asfaltic. Și totuși, există diferențe de vreme ce alternează capacele montate sub cota asfaltului, cu cele deasupra asfaltului. Iar după cum se zice, – excepția întărește regula, – există foarte multe grătare și capace montate corect, ce nu se simt când sunt călcate de roata mașinii.
Și atunci, până când vom primi oaspeți care să viziteze CAPITALA VERDE/2018 ori CAPITALA CULTURALĂ/2021, avem multe de rezolvat și timpul trece implacabil. Atenție administrație și CLM, „numai mâine nu-i poimâne, și vom da examen la urbanism”! Vă imaginați ce impresie deplorabilă face o stradă asfaltată cu atâtea cocoașe și gropi circulare.
Iar pentru a ilustra cele relatate, prezint în text două canale executate perfect, și două, execuții catastrofale, privindu-le să vă mirați și dumneavoastră, domnilor consilieri. Concluzia firească vine de la sine, vedeți că se poate! Și dacă se poate executa bine, atunci pentru ce atâtea rebuturi?
Ce ar fi dacă înainte de licitația lucrării , amatorii să fie obligați să execute real o probă de lucru, și să fie primiți în concurs doar acei ce au primit nota de trecere, după aceia să se cântărească după balanța valitate-preț.
Restul fotografiilor sunt postate pe virtual, www.glsa.ro.
Bujor Buda