Pro Urbe Arad

Blogul asociaţiei pentru protecţia patrimoniului urban

Arhiva lunii octombrie 2014

În municipiu se fură și simbolurile.

Publicat de Bujor Budaîn 15 octombrie 2014

Au fost odată , demult, și astăzi nu mai sunt. Aveam până în urmă cu câțiva ani, o cutie poștală, trainică, frumoasă, sigură, un simbol ce reprezenta România și instituția, P.T.T.R. POȘTA TELEGRAF TELEFON. Cu încetul, totul a început a merge din rău în mai rău, astfel din P.T.T.R. se ajunge la Regie autonomă , apoi companie națională, iar cutiile poștale tradiționale, turnate din fontă, vopsite în albastru cu orarul de ridicarea corespondenței scris citeț, fixate solid pe un perete, ori pe un cadru metalic înfipt în pământ, au dispărut, așa, de la o zi la alta.

A apărut cutia din plastic, pe care nu mai scrie orarul, și este fragilă, din care răufăcătorii, în plin centrul orașului demontează ușa de acces, lucru ne semnalat niciodată la rubrica :- – Aflăm de la poliție -, și mucles, cum a dispărut conținutul cutiei devastate. Săracii destinatari. Apoi, toate cutiile poștale la care s-au furat ușile , au stat câte două săptămâni ca mărturie al gradului de civilizație, apoi, din lipsa de uși de rezervă, cutia este desființată, luată din locul ei și problema a fost rezolvată într-un pur stil românesc. Ultima ispravă s-a petrecut în fața Liceului Pedagogic, priviți fotografia anexată. Îi pasă cuiva, fraților , de faptul că destinatarii nu vor mai primi plicul? Probabil că atunci când vom ajunge Capitală Culturală, în Arad nu vor exista cutii poștale, și rău făcătorii se vor orienta spre domenii mai rentabile. În ediția virtuală www.glsa.ro sunt fotografiile mai multor cutii devastate ce astăzi au dispărut cu totul.

Noul capitalism în Arad, prima ispravă

Publicat de Bujor Budaîn 15 octombrie 2014

În perioada capitalismului românesc, din interbelic, conducerea – Societăți Române ARAD-CHITILA, Fabrici de Zahăr -, -a hotărât începerea procedurile pentru construirea unei fabrici de zahăr în Arad. S-au făcut studiile necesare, stabilindu-se amplasamentul, capacitatea, utilitățile, conectarea la rețeaua națională de cale ferată, CFR, și în final proiectul de execuție. Astfel fabrica s-a construit în 1926. A funcționat cu succes, aducând beneficii, până după naționalizare, când sub „conducerea înțeleaptă” a PCR a ajuns falimentară. În cele din urmă a fost oprită și scoasă la mezat.

În 1989 , urmarea Revoluției, Aradul, a intrat în noul capitalism românesc, cu noi reguli și alte cutume. Fără explicații, în ciuda unei lozinci asiguratoare –NOI NU NE VINDEM ȚARA – toată industria Aradului, industrie de stat, devenită brusc nerentabilă, a fost vândută. Fabrica de zahăr, deja oprită a fost vândută și ea. Astfel o fabrică, ce la bilanțul din 11 iunie 1948, era rentabilă, a trecut în istorie. Dar, în mod bizar, în Arad se investește și se construiește o nouă fabrică de zahăr, modernă, numai inox și sticlă, mă rog, la nivelul actual. O imagine fotogenică, numai sclipiri de oțeluri inox și sticlă, statul ca cel mai bun gospodar o vinde! Adică, chiar vinde noua fabrică! A fost construită în baza unor studii false, proiectată de incompetenți? , fantastic, ce destin vitreg a avut această bijuterie industrială. A fost oferită, apoi cumpărată și imediat oprită să mai funcționeze, ori nici n-a pornit. Mister. Și a doua fabrică de zahăr a intrat în istorie, a fost demontată. Ne-a fost scris ca Aradul să nu aibă o asemenea fabrică.