Pro Urbe Arad

Blogul asociaţiei pentru protecţia patrimoniului urban

Arhiva lunii decembrie 2009

Iată ce ne separă de lumea civilizată

Publicat de Bujor Budaîn 19 decembrie 2009

Sunt revoltat, disperat, nu-mi recunosc oraşul. Înainte de a-mi publica gândurile şi revolta în www.prourbe.ro, le trimit plin de speranţe la ziar.

Apoi nu pot să scriu fără a mă documenta în DEX-ul/1975 pe care-l am la îndemână. Iată ce aflăm:

1. CIVISM. Atitudine, zel, devotament de care dă dovadă un bun cetăţean.

2. CIVILIZAT. Care are o cultură şi o tehnică înaintată, care a ajuns la un nivel superior de civilizaţie, la un standard de viaţă ridicat. Care este manierat, politicos.

Totul se referă la oameni şi la o anumită atitudine a lor. Precizez, ca o excepţie, nu se referă la arădeni şi la administraţia oraşului. Cu precizie nu, fotografiile acestea vă vor dovedi pentru ce.

Cofret și cutie poștală

Cofretul deschis, periculos, aflat într-un loc circulat din Piaţa Orizont, face parte din sutele de cofrete electrice din care „doamna în negru cu coasa în mână” rânjeşte arădenilor. Cofretele nimănui, descuiate, deschise, cu uşile de vizitare lipsă, manipulate de electricieni neglijenţi, iresponsabili, leneşi, fără cheile încuietorilor în trusa de scule.

Cutie poştală devastată, este ultimul caz dintre cele 4-5 existente până acum în Arad şi semnalate de către subsemnatul. Fapt cu adevărat excepţional, ne mai întâlnit nicăieri, în nici o ţară vizitată. Se vede că Poşta Română, proprietara tuturor cutiilor poştale, instituţie cu emblemă protejată de lege, a statului, nu are demnitate, prestigiu, seriozitate. CUTUMA cu – siguranţa mărcii poştale – timbrul pus pe scrisoarea corect adresată, care depusă în cutia poştală ,ajunge sigur la adresant. Iată o lovitură dată LEGII nescrise care guvernează , egal, în toate colţurile GLOBULUI PĂMÂNTESC. Dar scrisorile care erau în cutie, atunci când a fost devastată , oare unde sunt? Cazul este de neiertat.

Nimic mai dezonorant pentru cetăţenii şi administraţia Aradului , ca aceste două blesteme puse alăturat.

După frecvenţa cu care se repetă cazurile grosolane în Arad, PRO URBE şi-a pierdut speranţa de revenire la normalitate.

Administrația și cetățeanul

Publicat de Bujor Budaîn 5 decembrie 2009

Cum s-ar spune mai bine?

La aşa administraţie, aşa cetăţeni, sau, la aşa cetăţeni, administraţia pe care o merită.

Coș de gunoi în Arad Priviţi la fotografia nr.1. Un animal fumător, un bou, şi-a aruncat chiştocul aprins într-un coş de gunoi, obişnuit , din plastic, de culoarea tieforange, (eu nu fac politică), care n-a suportat batjocura şi a ars cu gunoi cu tot. Ziceam deunăzi că la noi chiştoacele nu fac nici doi bani, le arunci pretutindeni, în faţa Tribunalului bunăoară, în gară, pretutindeni, şi nu vine un poliţai comunitar, jandarm, poliţist, să evalueze chiştocul în lei, zeci de lei, să se ajungă, în final, ca doar milionarii să-şi poată rezerva plăcerea de a arunca peste tot chiştoacele. La arădeni, vedeţi cu toţii, a arunca chiştocul este o plăcere , măi frate. Iată, doar una dintre apucăturile de nevindecat ale arădenilor. Şi câte mai sunt încă.

Tot în fotografia nr.1 vedeţi un cofret, unul dintre sutele de cofrete ale nimănui. Deschise, periculoase, la îndemâna copiilor, căţeilor, cofretele hazardului…La fel ca şi chiştoacele, cofretele sunt răspândite pretutindeni, pe str. Unirii de la cap la coadă, pe Revoluţiei toate „ASTRELE 1939” sunt descuiate, în Piaţa Gării, în Piaţa Soarelui din Micălaca, în Parcul Eminescu, în Piaţa A.Iancu, luaţi aminte şi observaţi-le. La astfel de administraţie, şi cetăţenii sunt pe măsură.

Soluţii de îndreptare sunt. Poftim , soluţia pentru chiştoace: Una bucată Hot. a Cons. Municipal care să evalueze chiştocul la , propun eu, ieftin, 20 lei bucata. Cum te-a prins, cum te-a amendat. Arunci arădeanule chiştocul, te costă!

Coș de gunoi în Barcelona Pentru coşurile de gunoi, propun soluţia din fig.2, furată de mine din Barcelona. Nu se pot fura, nu se pot aprinde, că-s de fier oameni buni. Cu preţul a 3 cutii de gunoi din plastic tieforange, se poate monta unul fără moarte.

În fine, pentru că electricienii de odinioară ai aradului s-au dus sus, departe, cei contemporani, ca meserie au devenit superficiali, delăsători, leneşi, unici într-o Europă civilizată. Dragilor, electricienii lu’ peşte, oare vă puteţi imagina pe Diagonal-ul din Barcelona, ori pe bulevardul Champs-Elyses din Paris, ori pe Corso în Aradul anilor 1939, ca vreun cofret să fie descuiat?

Soluţia nr.3, tot printr-o Hot. de Cons. Municipal, să fie obligaţi electricienii să poarte legată cu şnur, la gât, cheia de la cofretele electrice publice, să le descuie, să intervină la siguranţe, apoi să le încuie la loc. Metoda-i veche, de prin anii 1948-1989 când părinţii legau la gâtul copiilor cheia apartamentului. Simplu.

Domnilor, hai să nu ne mai facem de râs. Nu aruncaţi chiştoacele aprinse la coşul de gunoi, dar nici pe jos. Electricienilor să nu vă bateţi joc de meserie, încuiaţi cofretele.
În fine, iar îmi vine în minte domnul parlamentar european Iosif Matula, care nu poate găsi răspunsuri potrivite, atunci când vreun coleg de parlament ar vedea cofrete vraişte, coşuri de gunoi arse cu plasticul trefilat ca nişte mustăţi. Dar, de cum arată palatul de pe str. Horea nr 2, monument istoric , pentacolor, ca vai de mama lui, tocmai unde-şi are domnia sa cabinetul, ce să explice? Poate doar cu influenţa domniei sale , lucrurile vor reintra într-un făgaş normal.

PRO URBE speră, n-a încetat să spere.