Pro Urbe Arad

Blogul asociaţiei pentru protecţia patrimoniului urban

Arhiva lunii februarie 2009

Băile Moneasa

Publicat de Bujor Budaîn 23 februarie 2009

Părinţii celor din generaţia a III-a, se mândreau odinioară cu pavilionul central a băilor termale Moneasa, construcţie maiestuoasă în stil baroc, cu ornamente şi coloane din marmură. Pe antablament se păstrează încă un blazon încadrat cu frunze de stejar. Încăperile de tratament şi băile erau placate de asemenea în plăci de marmură. După reparaţiile survenite în anii ’30, instalaţiile sanitare au fost executate de firma HOLLO din Arad, amănunt semnificativ, deoarece toate rozetele şi porţelanurile purtau înscrisă marca. După 1900, treptat, toate s-au furat ori s-au distrus din cauza neîngrijirii clădirii. Ulterior s-a demolat, cu ori fără autorizaţie, rămânând în picioare intrarea.

Comuna Moneasa, atestată documentar în 1597, aflată în partea de S-V a Munţilor Codru Moma, la altitudinea de 290m, era bogată în izvoare de apă mezotermală, staţiunea fiind renumită încă din sec.XVI. După 1866 începe valorificarea sistematică a apei termale , iar pavilionul central a fost construit după 1881. Clădirea a funcţionat neîntrerupt până după 1990. Odată cu întreruperea funcţionării pavilionului central, a dispărut şi restaurantul elegant din spatele pavilionului, o sală de popice şi câteva încăperi cu destinaţia de cazino şi club.

Astăzi , cea ce a constituit PERLA MUNŢILOR APUSENI, s-a transformat într-o ruină. Apele termale, mărturie a ceea ce a fost acolo, se scurg în pagubă din pereţii canalului colector.

Români, distrugeţi şi Budapesta!

Publicat de Bujor Budaîn 2 februarie 2009

Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 14 Ian 2009

Cine-a fost o dată la Budapesta, se va mai duce. În afară de un ţigan pitic ungur, pe post de paznic într-un supermarket, în rest nimeni nu mi-a deranjat vacanţa din capitala Ungariei. O ştiţi pe Grosu Magdolna? Crainica aceea de la emisiunea în limba maghiară? V-o aduceţi acum aminte – fata aceea cu ochi infiniţi, care introducea desenele animate cu pisica miorlăită ce prezenta semnele de circulaţie în limba maghiară? Ei, aşa o impresie îţi lasă Budapesta: frumos, frumos, frumos. Faţă de Bucureşti, Budapesta este ca „Pietá“ a lui Michelangelo faţă de Casa Poporului. Oricum, ştiţi cum i-ar fi zis la Casa Poporului, dacă ar fi făcut-o ungurii? Casza Poporului!! Ha, ha, nu e nimic de rîs.
Ungurii au o capitală ca un muzeu de arhitectură, iar centrul lor este cît jumătate din Bucureşti. Arhitecţii care au construit Budapesta nu au fost ca arhitecţii noştri, beţi non-stop în Club A şi repetenţi la facultate. Budapesta este un oraş în care merită să trăieşti, să locuieşti, să faci ce vrei. Budapesta merită să fie locuită, spre deosebire de Bucureşti, care ar trebui bombardat şi abia apoi repopulat. Ca să vă faceţi o idee, o să vă dau un exemplu mai clar: ştiţi tonetele alea făcute de Oprescu de Anul Nou? Bon. Ei bine, ungurii aveau şi ei în centrul oraşului ceva de sezon. Ştiţi care era diferenţa dintre cele două tîrguri de Crăciun din Budapesta şi Bucureşti? Păi, cam care e şi diferenţa dintre Scala din Milano şi galeria lu’ Rapid, aripa Gigi Corsicanu. Adică la Bucureşti era, evident, o mare ţigănie – în timp ce la Budapesta se puteau mînca liniştit cîrnaţi şi se putea bea vin fiert, numai că într-o atmosferă de desene animate. Mai exact: în timp ce la noi puteai muri mergînd să cumperi mici, de Anul Nou – putînd fi înjunghiat de ţiganii ambulanţi din centrul Bucureştiului –, la Budapesta se cînta muzică simfonică şi medievală din balconul unui hotel din apropierea tîrgului de Crăciun. Un fel de diferenţă între Sorin Oprescu şi E.R. – Spitalul de Urgenţă. Ca să fie mai clar pentru toată lumea: în timp ce acasă, la Bucureşti, îţi venea să vomiţi din cauza ţiganilor care ascultau manele în centru, la Budapesta simţeai fiorii Europei. La Budapesta puteai trăi, la Bucureşti puteai cel mult să te uiţi pe Discovery la televizor, dacă nu voiai să mori înjunghiat în timp ce comandai un mic cu muştar. Cam asta e diferenţa între Budapesta şi Bucureşti, prima parte. Vom reveni săptămîna viitoare! Moarte… arhitecţilor!

Căpitanul Nema