Pro Urbe Arad

Blogul asociaţiei pentru protecţia patrimoniului urban

Arhiva lunii septembrie 2008

AGONIA ZONELOR VERZI ALE ORAŞULUI ARAD.

Publicat de Bujor Budaîn 26 septembrie 2008

Mă voi referi la dezastrul provocat de administrarea zonelor verzi din Arad. Suprafaţa spaţiilor cu verdeaţă şi pomi, să nuanţez noţiunea de zonă verde, în ciuda cifrelor şi statisticile prezentate, (toate înduioşător de generoase), se diminuează mereu, metru cu metru, cu motivaţii multe şi neobiective, dar fără nici o scuză.
Cifrele făcute publice, referitoare la situaţia zonelor verzi, în 2006, în Arad, ne situează la coada Europei, notaţi: „suprafaţa de zonă verde/locuitor,mp/loc era de 4,59” în vreme ce suprafaţa ,citez, „a zonelor verzi era de 799.400 mp”. Din aceiaşi sursă, în trimestrul I 2008, Agenţia pentru Protecţia Mediului Arad, ne informează că: Suprafaţa totală spaţii verzi, mp. este de 972.066 ,iar suprafaţa spaţiu verde mp/locuitor este de 5,81. În 2008 se introduce noţiunea de spaţiu verde urban, să nu mai putem ghici dacă este intra ori extravilan, este prelucrat ori nu. Nu-i aşa că problema devine palpitantă? Citește în continuare »

ISTORIA KERAMITULUI

Publicat de Bujor Budaîn 20 septembrie 2008

Din păcate, cei ce-şi amintesc despre acele minunate dale de pavaj se răresc, pe zi ce trece, rămân tot mai puţini. Pe artere de circulaţie importante, str. Andrei Şaguna, pe str .Liviu Rebreanu, în Piaţa Gării, şi pe altele, odinioară frapa pavajul acela galben strălucitor, ordonat cu desen uniform , format din dale de KERAMIT. Era un galben, „gold-gelb” cum i se spunea la Viena.

Keramitul menţionat în DEX98, :

KERAMIT s.m. Gresie ceramică obţinută prin arderea amestecului de argilă refractară cu marnă dolomitică, folosită la fabricarea dalelor de pavaj. – Din fr. keramite. Iată pentru ce, dalele rezistente, nu s-au uzat, materialul fiind de natură ceramică, dură.

Se poate spune că frumoasele dale, irezistibile, au dispărut – ca noi-nouţe – ne fiind uzate, prea au tentat, prea au făcut cu ochiul. Singura vină ce s-ar fi putut atribui străzilor pavate cu keramit, a constituit-o lipsa de întreţinere, denivelări la margini, dispariţii prin acoperire cu gunoaiele şi colbul străzii. Pavatul străzilor cu keramit, s-a început în 1906 , pe timpul domniei Împăratului Francois-Joseph I-ul al Austriei şi rege al Ungariei, şi al primarului oraşului Arad, Laios Variasi, ne comunică istoricul arădean , prof. Ianos Ujj. Dispariţia lor, fără urmă, pe parcursul a doi, trei primari recenţi, este gata-gata să intre în istorie.

Lipsa lucrărilor de întreţinere a fondului locativ, a drumurilor şi a tot ce am moştenit de la societatea românească antebelică, boala socialismului românesc, a lovit şi în străzile pavate cu keramit. Străzile menţionate au rezistat eroic, mai bine de cât cele asfaltate, până nu demult, în zilele noastre, când au fost decopertate, (dalele dispărute), apoi asfaltate, apoi reparate, reîntrând în cunoscutul ciclu : peticire toamna, gropi şi hârtoape în primăvară.

Pe scurt, keramitul s-a evaporat, au dispărut pe nesimţite, sărmanele dale, gold-gelb , marturii din epoca de strălucire a Aradului.

Vă amintiţi de falnicele echipaje cu caii strălucind, de faimoasele birje arădene, trecând în cadenţă şi tropot de potcoave, ca într-o operetă vieneză, pe keramitul vinovat de amintirile unor vremi romantice.